Chiar dacă mai e o lună până la Halloween, în magazine deja au apărut decoraţiunile specifice. Am fost zilele trecute la Jumbo şi era plin de cordeluţe şi alte prostioare cu dovleci, vrăjitoare şi lilieci (şi m-am inspirat să fac şi eu unele acasă). Tot dovleci, vrăjitoare şi lilieci am găsit şi la magazinul Profi Art când am fost să mai iau nişte rechizite pentru Eliza (şi deja băgaseră şi nişte chestii de Crăciun, aşa că am profitat să-mi iau nişte materiale pe care ştiu că nu le voi mai găsi atunci în apropiere :D ), dar din polistiren.

Erau siluete decupate care aşteptau să fie pictate, la 3 lei bucata, şi destul de măricele. Aveau vrăjitoare, casă bântuită, vreo trei feluri de lilieci, fantomă, nişte forme indefinite (cineva de acolo îmi spunea că probabil sunt nişte “microbi”) şi, evident, nu putea lipsi dovleacul. Dacă nu vă pasionează Halloween-ul, puteţi picta dovleacul pentru un festival al recoltei sau pentru un decor de toamnă pentru casă/clasă/sală de curs etc.  Le găsiţi pe site aici.

Ce vedeţi în imagine sunt câteva modele din magazin pictate pentru inspiraţia clienţilor, ele nu sunt de vânzare :)

Ştiţi ce mi-am dat seama? Că am uitat de ideea numărul 10 :) Păi dacă a venit toamna, cui i-a mai stat gândul la asta? Dar nu-mi place să încep ceva pe blog şi să nu termin, aşa că iată şi ideile cu numărul 10, pentru că, evident, nu m-am putut abţine şi am selectat trei dintr-un foc. Păi cum, dacă la editura Casa sunt o mulţime de noi apariţii?

Idei creative numărul 99 – Modelarea plastilinei – animale subacvatice

Idei creative numărul 97 – Origami 3D – orcă

Idei creative numărul 94 – Figurine din cercuţele de hârtie – peştişor

Spor la lucru şi ne mai auzim vara viitoare pentru activităţi cu temă maritimă! :)

Am făcut acest peisaj împreună cu Eliza după ce a văzut la prietena ei la Braşov ceva oarecum similar, dar doar cu ciupercă şi arici (cu ţepii din sârmă pluşată, nu din scobitori cum am făcut noi). M-a bătut la cap să facem şi noi, aşa că sâmbătă dimineaţă ne-am pus pe treabă. Iniţial trebuiau să fie doar ciuperca şi ariciul, dar eu văzusem bufniţa pe Pinterest şi am făcut-o şi mi s-a părut că se potriveşte în decor şi apoi aveam un loc liber şi am făcut şi copacul şi apoi am mai tot adăugat câte ceva, ba o vrăbiuţă din Fimo făcută de Coca, ba nişte crizanteme din nasturi, ba nişte frunze făcute cu perforatorul, ba o albină din spumă dintr-un set de la Toyscom care să acopere o gaură nefericită din ciupercă şi astfel peisajul nostru a devenit mult mai complex.

Dar să luăm fiecare element pe rând:

Ciuperca

Materiale: un ou de polistiren, o sferă de polistiren tăiată pe jumătate, acrilice/tempera roşu şi alb.

Mod de realizare: Se vopseşte ciuperca cu roşu, apoi se fac punctele. Iniţial am vrut să lipim nişte buline de autocolant dar n-am avut perforator care să le facă ceva mai mari, aşa că le-am făcut până la urmă cu acrilic alb şi un beţişor de vată. Albina e lipită să acopere o gaură, sfera aia a fost cândva capul unei figurine :D De fapt mai tot peisajul e făcut din elemente reciclate.

Asta e ciupercuţa din peisajul care ne-a servit ca inspiraţie – bulinele sunt din hârtie.

Ariciul

Materiale: jumătate de ou de polistiren (am folosit un ou ceva mai mare decât trunchiul ciupercii), doi ochişori mobili, scobitori pentru ţepi, o foarfecă de grădinărit pentru tăiat scobitorile, acrilice/tempera maro şi roz.

Mod de realizare: se vopseşte ariciul, se înfig scobitorile şi se vopsesc şi ele. Se pictează botul şi se lipesc ochişorii.

Bufniţa

Materiale: un tub de la hârtie igienică, hârtie galbenă pentru pene (eu am folosit nişte buline autocolante – se găsesc coli de buline de diverse dimensiuni la librărie), crem pentru cioc şi guşă, albă şi neagră pentru ochi.

Mod de realizare: se vopseşte tubul cu maro şi se lasă la uscat. Se decupează cercurile pentru pene şi ochi, o inimioară care se va lipi invers pentru guşă şi un triunghi pentru cioc. Se lipesc în această ordine: guşă, pene, cioc, ochi. Pe bulina neagră se fac două puncte cu acrilic sau cu fluid corector.

Copacul

Materiale: un tub de hârtie igienică sau tub de la şervete de bucătărie, hârtie verde, hârtie glasată roşie pentru mere, acrilic/tempera maro. Se vopseşte trunchiul, se decupează coroana şi merele (eu am folosit un perforator). Se lipesc merele pe coroană, apoi se lipeşte coroana, eu am decupat-o în două exemplare şi am lipit şi pe faţă şi pe verso. Pentru că am avut un carton relativ subţire, pe mijloc am întărit cu o spatulă pentru cafea lipită cu pistolul cu silicon fierbinte.

Peisaj

Aveţi nevoie de o bază – noi am folosit un carton îmbrăcat în pânză pentru pictură. Am găsit la Jumbo un set de trei astfel de pânze la 7 lei. Sunt perfecte pentru activităţi şi deloc scumpe! Se pictează cu verde în mai multe nuanţe. Se lipesc toate cele patru elemente. Se decupează frunzele cu perforatorul şi se lipesc. Se lipesc alte elemente suplimentare, năsturei pentru flori sau ghinde/conuri mici dacă aveţi. Eu am vrut să fac în locul copacului un coş cu ghinde dar nu mi-a venit nicio idee din ce să improvizez coşul, nu aveam niciun coş aşa de mic, aşa că până la urmă am pus copacul.

Spor la lucru! M-aş bucura să văd cum v-au ieşit şi vouă dacă le încercaţi :) Noi am amenajat un colţ al toamnei pe pervazul Elizei şi am expus acolo peisajul. Mi se pare unul dintre cele mai reuşite proiecte ale noastre, Eliza este extrem de încântată de el!

Am început să scriu despre lightbox (tradus prin “cort foto” în limba română) nu pentru că m-aş pricepe, ci pentru că am vrut să dau cuiva linkul unui articol din care am învăţat eu să fac un lightbox şi din păcate nu l-am mai găsit. Cred că bloggeriţa respectivă a şters foarte multe postări vechi, printre care şi pe aceasta. Aşa că mi-am amintit că am acasă într-o carte de la editura Casa indicaţii despre lightbox şi le-am căutat. Cartea se numeşte Ghidul fotografiei de produs şi e o carte foarte utilă pentru bloggerii amatori, indiferent că au un blog culinar, de săpunuri şi creme, de bijuterii sau de activităţi practice. Este un punct de pornire foarte bun pentru cei care pricep şi ceva detalii tehnice şi vor toată informaţia concentrată undeva, în loc să stea s-o caute împrăştiată pe net. Îmi pare rău că nu am, efectiv, timp să v-o prezint în detaliu, pentru că aş fi vrut să vă faceţi o idee cu privire la conţinut, însă promit că voi relua subiectul cu altă ocazie.

Aş vrea să menţionez că articolul acesta este pentru amatori, la fel ca mine. Nu am nicio clipă pretenţia că aş putea da vreun fel de sfat profesionist.

Ce este un lightbox? Este o cutie în care puteţi fotografia produse pe un fundal neutru, fără să se vadă diverse chestii stânga – dreapta şi în care vă puteţi juca puţin cu lumina, mai ales dacă nu aveţi o fereastră mai luminoasă sau dacă sunteţi nevoiţi să faceţi fotografii seara târziu, ca mine.

Materiale: o cutie de carton fără capac suficient de mare încât să încapă în ea tot ce aveţi nevoie să fotografiaţi, hârtie albă semi-transparentă (hârtie de calc sau coală albă de copt) – eu n-am avut la momentul respectiv şi am folosit cu succes coală albă de ambalaj, bandă adezivă, carton A0 (îl găsiţi în magazinele cu accesorii pentru pictură) – alegeţi un carton nelucios, mat. Eu am avut şi un carton alb dar şi unul mai gălbui pentru a fotografia obiectele albe. În funcţie de ceea ce aveţi de pozat, vă puteţi cumpăra diverse fundaluri – magazinele cu accesorii pentru pictură sunt pline de cartoane colorate, cu texturi fantastice, numai bune de folosit ca fundal. În plus, veţi avea nevoie şi de o veioză pe care o veţi regla în funcţie de necesitate – lumina poate veni de sus, din stânga, din dreapta, de mai aproape, de mai departe, trebuie să testaţi la fiecare sesiune de fotografiat.

Mod de realizare: aşezaţi cutia cu deschizătura spre voi. Practic prin deschizătura respectivă veţi băga obiectul. Pereţii laterali şi cel superior vor fi decupaţi, astfel încât să rămână din ei doar un cadru subţire. Părţile rămase goale le acoperiţi cu foaia de calc sau coala albă pe care o lipiţi bine cu scotch. Tăiaţi cartonul pentru a se potrivi dimensiunilor cutiei. Va trebui să fie ceva mai mare pe lungime, dar pe lăţime să intre la fix în cutie. Aşezaţi-l cu grijă ca să formeze o buclă la bază, nu-l îndoiţi. Veţi mai avea nevoie de o veioză cu lumină puternică pe care o poziţionaţi deasupra cutiei. Având coala de hârtie între lumină şi obiect, lumina nu se va reflecta pe obiect, ci va fi difuză.

Dacă nu aţi priceput instrucţiunile mele, poate vă ajută pagina din carte:

Cam aşa – lighbtoxul meu este destul de vechi, aşa că mi s-a lăsat cadrul subţire, însă am în plan să-mi fac altul şi să întăresc cumva marginile ca să nu se mai lase:

Evident că există de cumpărat lightboxuri profesioniste dar părerea mea e că nu merită dacă aveţi de pozat obiecte la un nivel ne-profesional. Pentru mine acest lightbox e suficient. E drept că uneori e prea mic pentru nevoile mele şi atunci improvizez, dar în general, îl folosesc destul de des. În plus, puteţi edita ulterior fotografiile realizate într-un editor foto – eu folosesc, de exemplu, picmonkey, pentru că m-am învăţat cu el, dar există şi altele. Dacă aveţi licenţă de Photoshop, desigur, sfaturile mele vă prisosesc :D dar pentru cei care vor să editeze la nivel de amator, un editor online e o unealtă bună dacă învăţaţi s-o folosiţi. Pentru exemplul de azi m-am jucat puţin cu poza cu dovleacul şi suportul de lumânare:

Evident că am încărcat poza, dar doar ca să vă arăt că puteţi să vă jucaţi puţin cu pozele înainte să le puneţi pe blog/site. Iată cum ar fi arătat poza fără lightbox şi fără prea multă editare (doar am luminat-o puţin ca să se vadă mai bine):

În carte există un capitol întreg despre fundaluri – eu aş recomanda să evitaţi negrul, fundalurile lucioase, cele prea încărcate din care nu se mai distinge obiectul. Eu mă strădui să folosesc fundaluri cât mai naturale, chiar dacă nu-mi iese întotdeauna. Mi-ar plăcea şi mie o scândurică pentru pozat felurile de mâncare, de exemplu, însă n-aş avea unde s-o depozitez şi nici lumină naturală suficientă ca s-o pun în valoare, aşa că mă mulţumesc şi eu cu ce pot, de exemplu un colţ de masă pe care pun un prosop. În şase ani de blogging am mai învăţat câte ceva despre poze chiar dacă nu la nivelul pe care mi l-aş fi dorit, însă când mă uit în urmă, la primele poze, îmi vine să reiau şi să refac toate articolele de atunci :)

Ştiu că e manie cu brăţările din elastice, a trecut şi Eliza printr-o scurtă fază (şi chiar pregătisem un articol despre aceste elastice care au stârnit o întreagă manie pe întreg mapamondul însă e abandonat prin draft-uri pe undeva), dar brăţările din mărgele termoadezive sunt mult mai simpatice, mai uşor de făcut şi, în plus, nu le veţi vedea chiar la toată lumea. Eu n-am niciodată răbdare să fac ceva pentru care ai nevoie de filmuleţe explicite cu instrucţiuni, mi se pare o nebunie să cumperi un produs şi să nu ai nişte diagrame ceva, aşa că elasticele nu m-au prins. M-a învăţat Eliza să fac brăţara de bază şi apoi am mai învăţat de pe net cum să fac două modele de brăţări pe monstertail (un suport de plastic) dar, între timp, elasticele au rămas aruncate într-un sertar şi cred că i le strâng şi i le dau înapoi când mai creşte şi are mai multă răbdare.

Brăţările din mărgele termoadezive sunt foarte simplu de făcut. Eu am găsit, via Pinterest, trei modele, unul simplu pe placa rotundă, unul “plin” (brăţara e un cerc din mărgele) pe placa dreptunghiulară – dar pentru acesta avem nevoie de o placă mai lungă, şi unul cu elastic/şnur pe care am putut să-l fac şi pe placa pe care o avem noi.

Materiale: mărgele termoadezive, fier de călcat, şnur/elastic, hârtie de copt sau hârtie specială pentru mărgele termoadezive. Se face un dreptunghi lung pe placa dreptunghiulară. Eu am încercat să reproduc un model dintr-o carte de cusături populare. Nu arată aşa de grozav cum m-am aşteptat eu, dar tot mi se pare frumos. Cred că ar fi fost mai de efect un model geometric sau cu floricele mici. Dreptunghiul obţinut se calcă bine cu fierul, peste hârtia de copt, până când mărgelele fuzionează. Îndepărtaţi cu grijă folia cu tot cu mărgele, puneţi o bucată de hârtie şi pe verso şi călcaţi şi acolo. Aveţi grijă pentru că brăţara e foarte fragilă şi se poate rupe repede. Luaţi brăţara cât încă e fierbinte şi înfăşuraţi-o în jurul unui pahar. Fie ţineţi în mână până se răceşte (dar va fi fierbinte), fie o legaţi cu ceva, eu cred că am legat cu bucată de panglică mai lată. Cu ajutorul unui ac mai gros, lărgiţi un pic găurile a două mărgele din capetele brăţării pentru a trece prin ele firul care va lega brăţara. Decoraţi capetele firului cu alte două mărgele.

Materiale

Mărgele: Pyssla de la Ikea (24,99 borcanul de 800 de grame)/ Mărgele Hama de la Jucarie.ro
Şnur pentru brăţări: Profi Art (1 leu metrul)

Alte idei de “bijuterii” pentru copii

Inele din hârtie
Brăţări din spatule de lemn

Tehnica şerveţelului e o tehnică de decorare ceva mai dificilă pentru copiii mai mici care nu stăpânesc încă foarfeca, însă cu ajutorul hârtiei pentru decoupage şi a unor obiecte din mucava pentru decor puteţi face primii paşi pentru învăţarea acestei minunate arte.

Varianta cea mai uşoară, cea de început este cea prin care decorăm un obiect cu bucăţele de hârtie de decoupage tăiată aleatoriu pe care o lipim cu un adeziv bun pentru decoupage.

Materiale: obiect de decor din mucava (noi am avut două păsări şi o literă), hârtie de decoupage, adeziv pentru decoupage, pensule. Suplimentar, am mai folosit şi două agăţători pentru polistiren pe care le-am înfipt în păsările din carton ca să le putem agăţa.

Hârtia de decoupage se taie bucăţele mici. Se ia una câte una şi se lipeşte pe obiectul din mucava, acoperind cu adeziv şi pe dedesubt şi pe deasupra. Practic e o activitate la care te poţi (şi te vei) murdări mult şi la care nu contează ordinea şi precizia, ci doar răbdarea. Eliza şi-a făcut pasărea în două etape, n-a avut răbdare s-o decoreze pe toată din prima.

Am înfipt agăţătoarile la final, după ce păsările s-au uscat bine şi am făcut găuri cu un ac de brodat mai gros.

Materiale:

pasăre şi literă din mucava
hârtie pentru decoupage
adeziv pentru decoupage de la Ferrario, din păcate cei de la Profi Art nu-l au momentan pe stoc, dar puteţi încerca un adeziv de la Pentart, la fel de bun
agăţători pentru polistiren (se vând la set în magazinele pentru hobby)

Afară bate vântul şi e urât rău, aşa că nu ieşim din casă. Bricolăm şi petrecem timp împreună la un picnic pe covor vitaminizându-ne cu o gustare de Halloween.

Ingrediente: trei mandarine, un kiwi, o banană, câteva pepite de ciocolată (eu le-am găsit la Mega Image). Se curăţă mandarinele şi în mijloc li se pune codiţa din kiwi. Bananele se curăţă de coajă şi li se înfig ochii şi gura din pepite de ciocolată.

Pentru că ştiu că sunt şcoli şi grădiniţe unde se sărbătoreşte Halloweenul (şi am şi cititori de peste hotare), m-am gândit că această gustare sănătoasă reprezintă o alternativă rapidă dacă nu vreţi să duceţi dulciuri din comerţ sau n-aveţi timp de pregătit fursecuri de Halloween.

După o idee găsită pe Pinterest

Am găsit pe Pinterest ideea cu peisajul cu forme geometrice (din păcate articolul original de blog nu mai există, dar s-a păstrat poza în Pinterest) şi am transpus-o, împreună cu Eliza în patru variante diferite, folosind patru tehnici diferite: pictură cu acrilice, desen cu creioane colorate, colaj cu hârtie şi carton şi desen cu cerneală şi clor. Păi dacă ningea afară chiar când le făceam, am zis să fie bal, nu glumă :)

Preferatul meu e tabloul pictat cu acrilice. Pentru el aveţi nevoie de acrilice, pensule, beţişoare de vată şi pânză pentru pictură (fie pe carton, fie pe cadru). În lipsa pânzei pentru pictură merge şi o bucată de carton sau o coală de desen pe care s-o înrămaţi ulterior. Se desenează mai întâi linia de jos care desparte cerul de pământ, apoi dreptunghiurile pentru trunchiurile brazilor, apoi diverse triunghiuri pentru coroane. Se pictează de sus în jos (ca să nu vă murdăriţi), se lasă la uscat şi la final se adaugă fulgii cu ajutorul unui beţişor de vată. Eliza mi-a zis că ea a făcut viscol şi eu ninsoare liniştită :)

Colaj: hârtie şi carton maro, verde (mai multe nuanţe, dacă aveţi), coală albastră pentru fundal, hârtie albă pentru fulgii. Se decupează trunchiurile şi triunghiurile pentru coroane. Fulgii se fac cu un perforator. Se desenează linia care reprezintă pământul, se lipesc trunchiurile şi apoi coroanele. La final se lipesc fulgii, aplicând lipici cu un beţilor de vată şi lipind bulina pe deasupra – e mai simplu decât să aplicaţi lipici direct pe bulină.

Desen: se trasează contururile şi se colorează.

Pictură cu cerneală: se colorează integral foaia cu cerneală. Cu ajutorul unui băţ pentru frigărui (scobitoare) înmuiat în clor se trasează brazii şi stelele. Fulgii se fac tot cu un beţişor înmuiat în clor. Mare grijă la clor, eu am lăsat-o pe Eliza să facă doar stelele, fără să umble la clor, doar i-am înmuiat eu băţul din când în când. Merge şi cu pic dacă aveţi unul de calitate. Şi apropo de pic, oare s-o mai găsi pic din acela la pliculeţ cum se găsea când eram noi mici?

Această coroniţă simpatică poate fi agăţată undeva la intrare sau poate fi pusă şi pe masă, în mijlocul gustărilor, cu o lumânare în suport în mijloc. Avantajul ei este că e foarte ieftină însă arată nemaipomenit.

Materiale: un burete de baie din plasă (al meu a costat undeva în jur de 2,5 lei, cred), o bucată de sârmă, câteva elemente decorative. Iniţial am vrut să decorez cu nişte dovleci din fetru pe care i-am decupat anul trecut şi n-am mai apucat să-i folosesc, dar evident că de anul trecut şi până acum au dispărut în neant :D Aşa că am folosit câteva elemente decorative primite cadou mai demult. Cred că au fost cumpărate la set de la Lidl la un moment dat. Evident că voi puteţi folosi elemente decupate din fetru, spumă sau carton sau orice alte mărunţişuri aveţi, chiar şi mici dovleci din polistiren, din aceia care se folosesc ca decor în aranjamentele florale.

Buretele este de fapt un “burlan” lung din plasă legat cu o sfoară la mijloc. Tot ce trebuie să faceţi e să tăiaţi sfoara şi să băgaţi în interior, pe lung, o bucată de sârmă. Uniţi capetele sârmei şi daţi formă rotundă. Lipiţi elementele decorative, eu am folosit pistolul de lipit şi nu cred că merge altceva, sinceră să fiu, pentru că nu prea aveţi cum să lăsaţi la presat. Însă puteţi încerca un adeziv mai puternic dacă aveţi la îndemână.

Nodul culisant (sliding knot în limba engleză) este acel nod care permite strângerea şi lărgirea unei brăţări – cu siguranţă ştiţi acele brăţări din şnur roşu subţire, cu câte un pandantiv mic pe ele. Eliza este foarte pasionată de ele, astă vară ajunsese să poarte şi trei o dată pe mână. Fiind vacanţă, i-am dat voie, mai ales că alte cochetării nu sunt permise momentan, dar mi-am dorit să-i fac şi eu una, mai ales că aveam nişte mărgele drăguţe cu litere şi aş fi vrut să-i fac una cu numele ei. Am căutat pe google numai că neştiind exact cum se numeşte mi-a fost ceva mai dificil să găsesc un tutorial. Până la urmă am aflat de termenii nod culisant/sliding knot căutând după brăţară Kabbalah.

Pe mine m-a ajutat cel mai mult acest tutorial de pe youtube:

Materiale:

Mărgele din plastic dintr-un set cu litere
Şnur pentru brăţări de la Profi Art (1 leu metrul)

Ştiu, Halloweenul a cam trecut dar asta nu înseamnă că nu ne putem distra în continuare cu dovleci dacă mai găsim sau mai avem. În plus e o idee bună de ţinut minte pe anul viitor.

E simplu de făcut dacă aveţi o bormaşină cu burghie de diferite dimensiuni. Eu m-am chinuit să fac rost de o bormaşină dar a avut burghie mici, aşa că găurile nu sunt aşa impresionante, însă anul viitor plănuiesc să încerc cu una mai mare, asta dacă nu reuşesc să fac rost de un set frumos pentru decorat dovleci.

Pentru un plus de eleganţă puteţi umple partea de sus cu flori şi/sau frunze de toamnă. În plus, în loc de lumânări cu flacără puteţi folosi lumânări cu LED, am văzut la Jumbo şi nu sunt deloc scumpe (în jur de 2 lei si ceva una, 5 lei set de două). La mine se stingea lumânarea când puneam capacul pentru că nu avea suficient oxigen să ardă, aşa că cel mai bine ar fi să lăsaţi dovlecii fără capac dacă nu aveţi suficiente găuri cât să se oxigeneze flacăra.

Sursa: blog Crafty Nest

Noi ne-am apucat deja de activităţi de iarnă, anul acesta vom avea multe şi diverse, cu materiale cât mai diferite. Vom lucra cu hârtie, carton, polistiren, sticlă, vopsele felurite, materiale naturale, fetru, plastic şi plastilină/lut. Încep cu această idee cu plastilină – un peisaj de iarnă făcut după instrucţiunile din cartea Modelarea plastilinei de la editura Casa. În carte sunt, în total, în jur de 6-7 idei de iarnă (căsuţe, brazi, îngeraş, pitici, om de zăpadă), printre alte sugestii la fel de frumoase.

Eliza a muncit singură la un om de zăpadă:

De mare ajutor mi-au fost nişte unelte pe care i le-am luat Elizei de la Profi Art pentru cursul de olărit (1,5 lei bucata, nu le găsesc pe site dar le au în magazin) – cu ele am putut decupa uşor plastilina, am făcut diverse adâncituri şi modele. Mi-ar fi fost de ajutor şi dacă n-aş fi pierdut cele două sucitoare pentru plastilină, dar m-am descurcat cu o improvizaţie :D

Mi-a plăcut foarte mult rezultatul şi pentru că mai avem plastilină (am luat de la Jumbo un set cu 8 culori şi forme de decupat la 15 lei) o să mai facem câteva modele. Eliza m-a rugat să-i fac îngeraşul de pe ultima pagină dar nu aveam suficientă plastilină roz aşa că se cere o nouă incursiune la Jumbo :)

Evident că nu m-am putut abţine să nu fac ceva şi din pagina cu alimente şi am făcut o felie de tort, mi s-a părut cea mai uşoară:

Vă sfătuiesc să vă faceţi listă cu noile apariţii de la editura Casa pentru că vă voi mai prezenta câteva idei de iarnă din ele :)

Aveam complet alt articol în minte azi dar nu mă pot abţine, trebuie sa vi-l arăt pe Olaf. Este făcut dintr-un tub de carton, se face foarte uşor şi vă asigur că îi veţi da pe spate pe cei mici.

Materiale: un tub de la hârtie igienică, acrilice albe (pe blogul de unde am preluat ideea scria să înveleşti tubul în hârtie albă, mie mi s-a părut mai simplu să-l pictez), doi ochişori mobili, cariocă neagră, 3 pompoane negre, un pompom portocaliu, câteva crenguţe subţiri pentru păr şi mâini (eu le-am pictat cu acrilice negre, nu am găsit crenguţe negre).

Tubul se pictează cu alb, se lipesc ochii, nasturii, nasul (pomponul portocaliu se strânge puţin între degete pentru a-i da o formă ovală), se pictează crenguţele dacă e cazul. Se desenează trăsăturile cu un marker negru. Părul se lipeşte pe interior (eu am folosit silicon fierbinte, dar probabil merge şi cu scotch). Mâinile se introduc în două găuri făcute cu un ac mai mare. Şi gata, Olaf poate să se topească după voi!

Figurinele sunt din colecţia personală a Elizei :)

Sursa aici.

Anul ăsta am vrut să fac o serie de articole pe blog despre activităţi cu şi despre scena Naşterii Domnului. Salvasem multe idei, aveam şi eu câteva, dar nu cred că timpul îmi va permite să le fac pe toate. Aşa că încep cu prima şi continui pe măsură ce reuşesc (sau nu) să le fac şi pe celelalte. Sper să vă placă!

Prima oară am văzut acest tablou din ipsos acum doi ani. De atunci mă chinui să-mi cumpăr şi eu o matriţă numai că, evident, m-am tot trezit prea târziu şi nu le mai găseam pe stoc. Anul trecut am avut bucuria de a primi o scenă a Naşterii Domnului din ipsos cadou de la Atelierul Irinei. Am fost foarte fericită numai că nu am mai apucat s-o pictez şi am pus-o bine pentru anul acesta când norocul (şi un pic de influenţă tot din partea Irinei) a făcut să găsesc şi eu matriţă. Le avertizez de pe acum pe toate prietenele mele că asta vor primi cadou copiii lor de la mine anul acesta, deja m-am apucat de turnat :)

M-am chinuit un pic la pictat, sunt multe detalii şi trebuie răbdare şi atenţie. Am folosit mai multe tipuri de vopsele pentru că aveam nevoie de nuanţe diferite. La final am şi lăcuit-o (cu un lac pentru decoupage – atenţie, nu unul pe bază de apă) să se vadă mai bine.

Puteţi comanda aceste tablouri de ipsos de la Irina dacă intraţi pe pagina ei de facebook (scena Naşterii Domnului costă 5 lei). În afară de scena Naşterii Domnului, Irina mai are o mulţime de alte figurine cu tematică de Crăciun, dar nu numai. Cred că este una dintre cele mai bine “dotate” furnizoare de figurine, are extrem de multe matriţe, cu fructe şi legume, Mickey şi Minnie, suporturi pentru lumânări, animale, tablouri etc. Irina este WAHM (mamă care lucrează acasă) de trei copii mici şi v-o recomand cu toată încrederea! Dacă s-ar apuca să-şi pună la punct pagina şi pozele cum o tot bat eu la cap de ceva vreme, ar fi şi mai bine, dar trei copii mici nu prea-ţi lasă timp de pozat şi stat pe net, aşa că, dacă vă comandaţi, sigur s-ar bucura daca i-aţi trimite voi poze cu figurinele pictate ca să le adauge într-un album special. Spor la lucru!

Pentru că la târgul de carte Gaudeamus de anul acesta voi avea atelier împreună cu editura Casa pornind de la numărul 94 al colecţiei Idei creative (v-am zis că trebuie să vă faceţi listă de achiziţii la editura Casa) şi pentru că Eliza mă bătea la cap de când a văzut cartea că vrea să facă pepenele, într-o sâmbătă ploioasă şi friguroasă am scos cartea, hârtia şi şabloanele pregătite în avans (le-am făcut în word şi le-am imprimat pe un carton subţire. Mi-ar fi plăcut ceva mai gros, dar n-am avut nici carton, nici imprimanta potrivită) şi ne-am pus pe treabă.

A lucrat singură pepenele şi morcovul, cu menţiunea că eu i-am decupat cerculeţele de 2 cm, în rest ea a făcut totul, de la transfer şablon (la care s-a descurcat surprinzător de bine), la decupat, îndoit şi lipit. Ciuperca am lucrat-o eu dar cerculeţele sunt împăturite de ea. Aş fi vrut să facem mai multe modele dar, din păcate, nu mai am ochişori mobili (cu greu i-am găsit pe cei doi mari pentru Moş) şi nici n-am apucat să cumpăr. În plus, am descoperit că nici hârtie de suficiente culori nu am, la ciupercă am folosit carton roz în loc de hârtie pentru că doar atât aveam. În rest e un amestec de hârtie glasată cu hârtie obişnuită. Cred că trebuie să investesc într-un top de hârtie colorată, deşi nici acela nu oferă suficiente culori. Probabil tot la diferite seturi de hârtie glasată mă voi opri.

Pentru atelierul de la Gaudeamus, voi apela la o variantă mai simplă pentru a înlesni decuparea şi îmbinarea elementelor: voi imprima cerculeţele direct pe hârtia colorată necesară şi vom face felicitări de Crăciun cu brăduţi (variantă ideală şi pentru folosit în clase). Am testat brăduţul, iese frumos, dar vă asigur că la Gaudeamus va ieşi şi mai frumos: vom avea cartoane speciale pentru felicitări, un fundal drăguţ şi elemente decorative “sclipicioase” de lipit. În plus, copiii vor avea parte şi de o surpriză drăguţă, aşa că nu concep să lipsiţi!

 Eu m-am străduit să fac şi Moşul, să văd cum iese. Hârtie “culoarea pielii” nu am găsit cu niciun chip, aşa că am folosit un gălbui foarte palid dintr-un set de cartoane de-al Elizei (un set mare, primit cadou de 1 iunie şi care e doar al ei, poate face ce vrea cu el. Şi are nişte culori aşa de frumoase!) Iniţial am conceput Moşul ca felicitare dar felicitarea a suferit un mic accident, aşa că am decupat pe contur cu tot cu carton, îi voi da o gaură în partea de sus şi îl voi folosi ca ornament.

Deci, veniţi la Gaudeamus? Atelierul va fi pe 23 noiembrie dar o să vă dau mai multe detalii la momentul potrivit.

Am văzut pe mai multe site-uri (Pinterest să trăiască!) sugestii de felicitări şi moduri de împachetat cadouri cu decoraţiuni realizate din mărgele termoadezive (mărgele hama, mărgele de călcat) şi am decis să fac o felicitare, un cadou şi un mic ornament pentru brad. Pentru cadou şi decoraţiune am folosit placa pătrată, iar pentru glob, placa rotundă. Eu am setul de la Ikea deşi s-a mai deteriorat de la călcat şi necesită înlocuit, dar puteţi găsi diverse plăci, precum şi mărgele pe site-ul jucărie.ro dacă nu sunteţi din Bucureşti să mergeţi la Ikea.

Ornamentele din mărgele se lipesc cu aracet destul de bine, doar că trebuie lăsate la presat, ca să nu se încovoaie. Pentru ornamentul de brad, am lărgit gaura cu un instrument metalic încălzit la flacără, am introdus panglica şi am mai pus pe ambele fire încă o mărgică. Dacă aveţi răbdare puteţi realiza multe decoraţiuni superbe cu aceste mărgele. Eu am mai făcut din ele acum câţiva ani un brăduţ, doi fulgi, un îngeraş şi un ornament cu ilice (fotografii aici).

Am făcut aceşti ursuleţi după un şablon din cartea Animăluţe vesele din hârtie de la editura Casa. Mă gândeam să-i folosesc ca decor pe pervaz, împreună cu nişte zăpadă artificială (7 lei punga la Jumbo) şi nişte figurine pescuite din punga cu un kil jumate de jucării de la ouăle Kinder, dar Eliza i-a luat şi îi foloseşte pe post de jucării. I-au plăcut foarte mult şi sper să scape “cu viaţă” (ursuleţii, nu Eliza) ca să-i mai pot folosi totuşi pentru scopul lor iniţial :)

Ca să faceţi aceşti ursuleţi aveţi nevoie de: şablon, carton alb, carton roşu şi albastru, cariocă neagră, foarfece, adeziv. Şabloanele se transferă pe carton şi se decupează pe linia continuă. Se desenează trăsăturile cu o cariocă neagră. Pe linia întreruptă cu punctuleţe se îndoaie în interior, pe linia întreruptă simplă (coada) se îndoaie în exterior. Eu m-am ajutat de un instrument pentru biguit, care face adâncituri înainte de a îndoi (puteţi folosi vârful unei croşete) şi de o riglă, astfel că îndoiturile au ieşit mult mai frumoase.

Pe corp se lipesc bucăţile de fular pe care aţi desenat cu un creion alb (am folosit creion cerat) dungile şi bulinele, apoi deasupra se lipeşte capul. Eu am folosit nişte cârlige (cleşti) de rufe pentru a fixa capul de trunchi până s-a uscat adezivul.

Aceşti oameni de zăpadă sunt foarte uşor de realizat, mai ales dacă aţi păstrat şabloanele de la figurinele din cerculeţe. Am preluat ideea din numărul 28 al colecţiei Idei Creative de la editura Casa, Obiecte decorative din hârtie – dacă mergeţi în week-end la târgul de carte Gaudeamus, să v-o puneţi pe listă.

În plus, dacă realizaţi aceşti oameni de zăpadă dintr-un plastic subţire (ca cel de la dosarele de plastic cu şină), puteţi să îi expuneţi şi afară, într-un pom, pentru a vă înveseli curtea.

Materiale necesare: carton alb, roşu, verde, galben, hârtie glasată neagră din care să decupaţi trei buline cu perforatorul şi roşie pentru  decupa nasul, carioca neagră, adeziv, aţă pentru agăţat.

Veţi avea nevoie de şabloanele cu cercuri de trei dimensiuni diferite, eu am folosit 7 (corp), 6 (partea de deasupra a corpului) şi 5 (capul). Pălăria am desenat-o manual, iar pe deasupra mai vine un dreptunghi uşor mai mic.

Capul şi corpul le-am decupat dintr-o singură bucată. Pe deasupra am lipit pălăria şi părţile suplimentare, îndoite la mijloc pentru a crea un efect “în spaţiu”. Am desenat trăsăturile şi am lipit bulinele pentru nasturi şi nas (din hârtie glasată autocolantă neagră şi roşie). Evident că puteţi foarte bine să desenaţi şi aceste buline cu nişte carioci.

I-am dat aceşti oameni de zăpadă mătuşii mele, care este educatoare, pentru a-şi decora clasa unde predă. La ea la ţară ajung mai greu materialele didactice (sunt copii care n-au nici măcar o cutie de creioane colorate darămite să mai aducă şi hârtie glasată sau lipici pentru activităţile de la clasă), aşa că mai toate decoraţiunile de Crăciun pe care le voi face în perioada asta vor ajunge la ea :)

Încă de când am descoperit figurinele din ipsos, m-am chinuit să descopăr o metodă de a le găuri – am tot căutat pe google dar la momentul acela nu am găsit nicio informaţie relevantă. Am încercat să înfig ceva în ele cât erau ude (gen pai de băut) dar nu stătea şi nici nu reuşeam să fac gaura aşa cum trebuie. Am încercat să pun agățători din sârmă plușată (fire chenille) dar era o treabă migăloasă (sârma trebuia introdusă cât ipsosul era semi-uscat, deci trebuiau păzite bine) și nici nu eram complet mulțumită de rezultatul final, tot găuri de care să prind panglici aş fi vrut, în special pentru figurinele pe care mi-aş fi dorit să le agăţ în pom. Aşa că atunci când am pus mâna pe o mini-bormaşină (cea cu care am găurit dovleacul), am încercat să dau găuri şi în figurine. Am folosit un burghiu mic, am dat-o la putere minimă şi am făcut găuri. Am găurit vreo 30 de figurine mari şi mici. Niciuna nu s-a spart, au ieşit găuri perfecte.

Ca sfat, am pus figurina pe ziare, pe o canapea tare. Acest lucru a făcut procesul de găurire mai uşor. Pe masă îmi vibra masa şi îmi aluneca burghiul pe ipsos. După găurire se foloseşte o pensulă pentru a îndepărta praful de ipsos. Figurinele se pot găuri şi după ce au fost pictate, aşa că dacă aveţi figurine deja comandate/pictate, puteţi încerca fără probleme să le daţi găuri. Acum nu vă mai rămâne decât să treceţi pe la mercerie, să luaţi panglică subţire, la 40 de bani metrul, şi să vă agăţaţi figurinele. Nu uitaţi să presăraţi peste ele la pictat şi un pic de sclipici, vor arăta şi mai frumos în brad!

Magneţii aceştia pentru perdele se fac foarte uşor şi pot fi un cadou drăguţ pentru Crăciun pentru cineva care tocmai s-a mutat în casă nouă, de exemplu. Îi puteţi face cu ce doriţi, eu am ales nişte brioşe din fetru dintr-un set de la Toyscom iar pentru unii cu tentă festivă am ales nişte fulgi decorativi.

Materiale: doi magneţi (fie simpli, dacă îi cumpăraţi dintr-un magazin cu produse pentru hobby, fie de birou, din aceia pentru whiteboard – aveţi grijă să nu se respingă), o bucată de panglică, decoraţiuni din fetru sau spumă.

Cu ajutorul unui adeziv puternic sau al unui pistol cu silicon fierbinte lipiţi panglica de ambii magneţi (câte unul la fiecare capăt) şi pe deasupra lipiţi decoraţiunea. În poza de mai jos vedeţi cei doi magneţi făcuţi de mine precum şi unul cumpărat (cel de sus, cu flori din plastic transparent). Cei făcuţi de mine n-au costat nimic, am avut toate materialele în casă, cel de sus costă în magazin cam 15 lei, dacă nu mă înşel. În plus, dacă îi faceţi voi, îi puteţi schimba oricând nu vă mai plac :)