Mi-a venit ideea asta de anul trecut, dacă nu mă înşel am şi împărtăşit-o cu voi, dar abia anul ăsta am reuşit s-o pun în practică, cu sprijinul magazinului Profiart, care ne-a pus la dispoziţie o pânză de pictură de 40x60cm şi un set nemaipomenit de 12 culori de tempera.

M-am dus într-o dimineaţă la grădiniţă, am convocat toţi copiii din grupa doamnei, le-am pictat mânuţele cu tempera şi i-am rugat să îşi pună amprenta pe pânză. Am avut grijă să scriu în dreptul fiecărei amprente numele copilului, iar în colţ dreapta am scris cu un marker pentru CD-uri numele grădiniţei, promoţia şi numele educatoarei.

Sper ca doamnei educatoare să-i fi plăcut darul nostru, îi dorim foarte mult succes pe viitor şi îi mulţumim pentru tot ce a făcut pentru noi!

Dacă aţi avut norocul de un dascăl bun şi vreţi să-i lăsaţi o amintire, vă sfătuiesc să apelaţi la ceva oferit din suflet, ceva care să-i amintească de fiecare copil în parte. Acest tablou mi se pare perfect pentru aşa ceva şi un perete plin de astfel de tablouri ar fi precum cartea de vizită a unui educator/învăţător bun care a ştiut să-şi apropie copiii pe care s-a străduit să îi formeze în câţiva ani de învăţământ.

Ochelarii pe care scrie elev şi literele din fundal au fost comandate de la Zoom Decor. Ochelarii sunt cumpăraţi de mine (au costat 20 de lei), literele au fost cumpărate din fondul clasei şi vor rămâne moştenire generaţiilor viitoare.

Cordeluţa cu tocă a fost şi ea foarte apreciată pentru poze :) dacă aveţi posibilitatea să faceţi o “cabină pentru pozat” cu diverse accesorii, nu ezitaţi s-o faceţi, copiii se vor distra şi vor rămâne cu amintiri frumoase peste ani. Trebuia să mai am pentru poze şi o ramă din asta, vopsită cu vopsea de tablă de scris (pe care trebuia să scrie câte un mesaj amuzant) dar am reuşit s-o stric parţial şi n-am putut s-o mai iau la poze. Sper s-o repar curând şi să v-o prezint pe blog într-o formă nouă.

Desenaţi pe nisip un contur şi acoperiţi cu scoici mici şi albe. Noi mai avem şi nişte păsări undeva în stânga sus, cu midii şi undeva în dreapta jos e şi un crab (decedat, din păcate). Valurile sunt din alge uscate. Scrisul şi soarele sunt făcute cu nisip uscat. E o activitate perfectă pentru plaja de seară când nu se mai poate intra în apă şi malul mării e, de obicei, mai liber. Pentru barca de mai jos am avut nevoie de vreo trei sau patru găletuşe mici pline de scoici. Nu vă pot spune în cât timp am făcut-o dar ne-a luat ceva şi a fost foarte distractiv. Păcat că s-a păstrat doar până a doua zi. Din nefericire, oamenii nu ştiu să aprecieze decât până la făcut poză şi pus pe facebook, după aia, totul se poate strica…

Pentru ideea aceasta m-am inspirat de pe pagina de facebook a Cameliei Minişan.

În timp ce strângeam scoici pentru bărcuţă, am remarcat pe plajă foarte multe dopuri de la sticle de plastic. Iniţial am adunat câteva şi le-am pus grămadă într-un loc cu gândul să le duc la gunoi, apoi mi-a venit o idee şi am pornit o adevărată goană după dopuri de plastic. Din (ne)fericire, am găsit vreo cinci găletuşe pline şi am creat acest balon pentru a le reaminti oamenilor să-şi ducă gunoiul – mi-am imaginat că impactul de a vedea atâtea dopuri la un loc îi va pune pe gânduri. Ce e ciudat e că sticle de plastic erau puţine, însă dopuri erau cu duiumul, ceea ce înseamnă că oamenii golesc sticlele, aruncă dopul şi sticla totuşi o duc la tomberon. Bănuiesc că tot e ceva şi asta. Dacă vreţi să faceţi aşa ceva şi aveţi material la dispoziţie, alegeţi un loc mai îndepărtat de apă ca să nu le ia apa să le ducă în larg. Nu vrem să transformăm o iniţiativă drăguţă într-un dezastru ecologic! Cred că ar fi fost ideal dacă aş fi scris cumva şi “strânge gunoiul” pentru că balonul meu a fost prea subtil, drept dovadă că şi-a pus prosopul pe el a doua o zi fix o familie din categoria scuipătorilor de seminţe pe plajă a căror copil a stricat balonul şi cu dopurile respective a făcut un castel de nisip împreună cu dozele de bere goale ale tatălui său… Mi-am pus în cap să vin a doua zi dimineaţa să le strâng să le arunc  dacă tot am eşuat cu lecţia ecologică, dar au apucat să le adune cei de la salubrizarea plajei.

Puteţi face genul acesta de activităţi şi pe un zid sau chiar pe asfalt -  chiar după ce am făcut eu balonul am văzut pe wall la Ioana mai multe modele de “desene” cu dopuri de sticlă şi mi-am dat seama că e o activitate des întâlnită pentru că se pot face multe lucruri frumoase.

Am făcut multe activităţi cu copiii în concediul acesta – pe unele le-am organizat noi, părinţii, pe altele şi le-au organizat ei – de exemplu, băieţelul din grup a scris şi regizat o piesă de teatru pe care fetiţele au jucat-o. Evident că părinţii au plătit şi bilete din care copiii şi-au cumpărat diverse suveniruri :-D

Eu am avut cu mine figurine din ipsos cu temă maritimă – tablouri cu vaporaşe şi alte figurine individuale, luate de la Irina Marin – v-o recomand cu multă căldură, am şi cunoscut-o la mare, e o femeie deosebită şi are trei copii minunaţi.

Altă mamă a avut oglinzi pentru soare – fiecare copil şi-a ales câte una şi a pictat-o în culori vesele pentru tehnica Window Color – am înţeles că au fost ieftine, cumpărate de la Jumbo din Bucureşti.

Eu am mai avut şi materiale pentru tehnica şerveţelului. Pentru că nu am mai apucat să le fac cu copiii, am decorat eu inimioarele din lemn, folosind şerveţele cu faruri şi şerveţele cu scoici, precum şi câteva scoici minuscule adunate de pe plajă. Am folosit un adeziv nou pentru decoupage de la Profi Art dar o să vă povestesc altă dată despre el. Cert e că e foarte bun, am reuşit să lipesc nu numai şerveţelul, dar şi micile cochilii cu el. Pe verso am scris: “Jupiter 2014″.

Piesa de rezistenţă a fost, însă, pictura pe pietre. Mi-a venit ideea când am zărit o piatră plată şi de aici până la nebunia pietrelor a mai fost doar un pas. Am strâns mai multe pietre, copiii s-au distrat pictându-le. Mi-a plăcut tare mult rezultatul, le-aş fi păstrat pe toate, dar copiii au vrut să şi le ia acasă :) Pentru pietre şi pentru ipsosuri am folosit un set minunat de 12 culori acrilice de la Profi Art – în cele mai frumoase nuanţe pe care le-am văzut vreodată la un set de acrilice pentru hobby (nu mă refer la seturile profesioniste). Culorile sunt puse în nişte tubuleţe fixate pe două suporturi, sunt uşor de folosit şi de manevrat de către copii – dacă vă uitaţi în prima fotografie, o să le vedeţi acolo. Momentan nu le găsesc pe site la ei, dar trebuie să fie pe undeva, imediat ce le identific, vă las şi linkul.

Şi gata cu articolele despre ce am făcut noi la mare, de acum urmează să vă povestesc ce puteţi face cu scoicile, cu nisipul şi cu amintirile pe care le-aţi adunat în concediu :)

Aceste colaje pot fi folosite pe post de tablouri, de felicitări şi, la scară redusă, chiar de mărţişoare. Am “furat” ideea căluţului de mare de la un vânzător de suveniruri din Neptun iar ideea de a realiza calele mi-a venit după ce mi-am dat sema că n-am răbdare să reproduc şi florile pe care le văzusem tot la el.

Pentru căluţ am folosit melcişori, nu ca cei din poza de la magazinul de suveniruri, fiindcă n-am găsit atâţia, ci unii mai mici, cu o suprafaţă mai plată. I-am lipit cu un adeziv universal (cel care se vede în poză).

Pentru cale am folosit trei scoici, trei bucăţi de sârmă pluşată îndoită, trei bucăţi de pai de băut verde (vă asigur că e verde, în ciuda pozei), carton colorat pentru vază, perniţe bi-adezive (pentru a lipi vaza peste paiele de băut) şi pistolul cu silicon fierbinte. Mai întâi am pus silicon fierbinte în căuşul scoicii şi am înfipt sârma pluşată îndoită, cu îndoitura în sus. Apoi am lipit scoicile pe carton, am lipiti paiele (tot cu silicon) şi la final vaza cu perniţe bi-adezive.

Mai am o mulţime de scoici adunate de la mare în ultimii trei ani, trebuie doar să mă decid ce să fac cu ele.

Sursa:

Dacă aveţi scoici sau aveţi de gând să strângeţi unele, Vavaly are un concurs drăguţ pe această temă – Concurs de vară cu scoici.

Am făcut acest tablou după o idee văzută aici. Am adăugat în plus crabul (pentru că voiam şi o pată de culoare) şi ancora pe care am găsit-o întâmplător în cutia cu de toate în timp ce scotoceam după punguţa mea cu ochişori mobili (pe care n-am găsit-o, aşa că a trebuit să reciclez ochii de la alte proiecte).

Materiale: o pânză pe cadru de dimensiunea dorită, acrilice (albastru, verde, roşu), scoici de diferite dimensiuni, ochişori mobili, pistol cu silicon fierbinte (altminteri nu ştiu cum le veţi lipi, chiar şi cu pistolul se lipesc greu), pensule, diverse decoruri dacă aveţi.

Se pictează fundalul cu albastru, apoi algele cu verde. Se vopseşte o scoică în roşu (eu am folosit o scoică mai plată). Se lipesc scoicile, mai întâi cele mari, apoi cele mici, pe post de aripioare şi codiţă. Se lipesc ochişorii mobili. Se lipesc alte decoruri (ancoră, melcişori). Pentru a lipi scoicile cel mai bine e să turnaţi din belşug lipici pe pânză şi să puneţi scoica pe deasupra, nu să ungeţi marginile cu lipici.

La fel ca bloggeriţa de la care m-am inspirat, şi eu tot în baie o să-l pun, pentru că mi-am dat seama că am o baie foarte austeră şi un element colorat ar înveseli-o puţin :) Voi unde l-aţi pune?

Făceam azi ordine la serviciu în dulăpior şi am găsit aceşti miri făcuţi dintr-un cleşte (cârlig, clemă) de rufe. Îi făcusem acum vreo doi ani pentru Mihaela, deşi ştiam că nu se dă în vânt după chestii artizanale dar voiam să-i pun un magneţel pe spate să şi-l pună la birou pe panoul metalic despărţitor. N-am mai apucat să-i pun mangnetul şi cleştele a rămas uitat la mine în sertar. L-am găsit azi şi m-am amuzat de el. E foarte simplu de făcut şi poate constitui un detaliu drăguţ pentru o nuntă. Dacă vouă vă ies mai bine decât mie, le puteţi folosi chiar ca decoraţiuni pe mese, dacă nu, puteţi prinde cu un asemenea cleşte un bileţel de buchetul de flori pe care îl oferiţi sau de funda cu care aţi legat cadoul de la cununia civilă sau, pur şi simplu, cu magnet, ca mic dar pentru miri. Cred că există foarte multe posibilităţi pentru aceşti miri haioşi, totul e să ne punem imaginaţia la contribuţie.

Acum doi ani am găsit ideea pe un site, din păcate nu mai reţin unde, dar bănuiesc că deja e plin netul de diverse variante :) Sper să vă placă şi a mea. Nu aveţi nevoie decât de acrilice (alb şi negru), cariocă neagră şi roşie, o bucăţică de dantelă/voal/tulle şi adeziv. După caz, mai puteţi decora cu mici ştrasuri sau puteţi face obrajul îmbujorat al miresei cu puţin fard de pleoape roz aplicat cu ajutorul unui beţişor pentru urechi.

Cum sezonul nunţilor e în plină desfăşurare (cu două săptămâni de pauză pentru ortodocşi), zic eu că prinde bine ideea asta :)

În colaborare cu editura Casa, o să vă încântăm ochii timp de zece zile cu fotografii cu activităţi cu temă maritimă din diverse numere ale colecţiei Idei Creative. Sperăm să vă placă!

Numărul 45 al colecţiei, Animale exotice din mărgele, pagina 45, Lumea de sub ape

Idei creative nr 74 – Picturi nostime pe sticlă – Corabie cu piraţi

Idei creative nr 11 – Papier mache – Caracatiţă şi rechin

Idei creative 30 – Bijuterii din mărgele papillon – colier cu scoici

Idei creative 27 – Figurine din pastă de modelat – iepuraşi la plajă

Da, ştiu, afară plouă şi eu mă ţin de prostii. Dar dacă tot am început să duc la bun sfârşit, nu? În plus, ideea de azi merge şi în bălţi, ba chiar mai bine :)

Idei creative 44 – Vaporaşe din hârtie – bărci şi vapoare

Idei creative 52 – Figurine hazlii din hârtie – caracatiţă

Idei creative 70 – Decoraţiuni din hârtie. Forme geometrice – cutie decorativă

Idei creative 10 – Animale din mărgele – căluţ de mare

Nu, nu m-am apucat de făcut săpun, dar mai că m-aş apuca când răsfoiesc această carte. Nu mă atrag doar imaginile de pe copertă şi din carte, dar şi informaţiile extinse din cele aproape 120 de pagini care aproape mă conving că ar fi o idee bună să îmi transform bucătăria în laborator de săpunuri :)

Mi-a plăcut să citesc cartea, pur şi simplu, chiar dacă nu mă voi apuca niciodată de făcut săpunuri. Acest proces de fabricaţie necesită prea multă minuţiozitate şi răbdare de care eu nu sunt capabilă, plus spaţiu în  :) Însă am aflat multe informaţii noi şi mă simt mai informată cu privire la ce înseamnă un săpun artizanal ca să ştiu ce săpun să comand data viitoare şi de unde. Un săpun de calitate necesită mai mulţi paşi exacţi, nu poţi pune în el chiar orice ingredient şi orice colorant şi, în plus, nu poate fi depozitat sau ambalat chiar în orice condiţii.

Câteva informaţii şi curiozităţi culese din carte

Ştiaţi că…

• se poate face săpun cu proteine din mătase adăugând în el ţesătură de mătase?
• în săpun nu se pot adăuga anumiţi coloranţi naturali, cum ar fi suc de soc, de porumbe, de varză roşie, de vişine, de mure, de petale de trandafir?
• zahărul intensifică proprietăţile spumante ale săpunului?
• puteţi da o formă uşor rotunjită unui săpun cu ajutorul unei unelte de curăţat legumele?
• în România, se recomandă folosirea apei distilate în locul apei de la robinet sau a apei plate îmbuteliate?
• se pot face săpunuri negre folosind cărbune activ?
• există diferite tipuri de ştampile pentru săpunuri care creează modele deosebite la suprafaţa lor?
• săpunul cu sare este indicat tenurilor acneice?
• se pot face săpunuri cu lapte, cu mascarpone sau cu iaurt dar nu cu frişcă deoarece săpunul va căpăta un miros neplăcut?

Cartea este împărţită pe mai multe secţiuni: un capitol introductiv despre fabricarea săpunului în zilele noastre, un capitol cuprinzător despre Ingredientele şi etapele de lucru (cu informaţii despre ustensile şi utilizarea lor, ingrediente chimice şi naturale), un capitol care cuprinde cunoştinţe generale (reţeta de bază, depozitare şi împachetare, defecte de fabricaţie ale săpunurilor şi corectarea lor) şi capitolul meu preferat, Reţete şi tipuri de modelări, unde sunt cele mai faine poze şi cele mai faine idei de fabricat săpunuri. Îmi vine să îmi umplu baia de săpunuri artizanale frumoase când văd pozele alea şi, în plus, cred că imaginile oferă nişte sugestii valoroase despre cum pot fi fotografiate săpunurile artizanale pentru site-urile şi blogurile de profil :) Ce zici, Delia, ne faci nişte frigărui din alea decorative pentru baie, săpunuri cu inimioare pentru Valentine’s Day şi săpunuri cu îngeraşi pentru Crăciun, după modelele din carte?

Eu recomand cartea nu doar pentru cei care vor să se apuce de fabricat săpun dar şi pentru cei care preferă săpunul artizanal şi vor să se informeze mai bine înainte de a cumpăra. Eu am aflat o mulţime de lucruri noi despre care habar nu aveam şi, citind, mi-am amintit cu drag de copilărie, când bunica scotea cazanul în curte şi fierbea săpunul de rufe pe bază de grăsime de porc. Uneori adăuga mentă sau pelin ca să miroasă mai bine şi apoi îl lăsa în pod la uscat :) Nu era la fel de frumos ca săpunul artizanal fabricat în ziua de azi, dar cu siguranţă era foarte util în gospodărie. În copilărie nu apreciam procesul, însă acum aş da orice să mai fiu martoră la fabricarea săpunului; din păcate, însă, bunica nu mai face săpun de mulţi ani.

Pe site-ul editurii Casa puteţi vedea şi câteva pagini din interior. Pentru a facilita interacţiunea cu cititorii, editura Casa a introdus opţiunea Răsfoieşte pentru noile apariţii, ca să vedeţi mai multe pagini înainte de a vă decide să comandaţi :)

Bănuiesc că toţi părinţii de elevi de clasa pregătitoare au primit deja orarul de la şcoală. Eu l-am primit şi oricât încerc să-i explic Elizei ce ore o aşteaptă a doua zi, nu prea înţelege. Pentru ea totul e o joacă şi cel mult orele de sport, de religie şi de germană se deosebesc unele de altele, prin faptul că în loc de doamna învăţătoare vine alt cadru didactic. Încercam ieri să îi scriu orarul ca să îl pot vedea şi eu în fiecare seară să ştiu cum o îmbrac şi ce anume îi pun în ghiozdan, dar mi-am dat seama că, deşi am avut o groază de orare promoţionale primite la diverse campanii, nu ştiu ce am făcut cu ele pentru că nu mai am niciunul. Aşa că am vrut iniţial să îl scriu într-un fişier Excel şi să-l printez şi apoi m-a luat valul şi am creat un orar cu pictograme, ca să înţeleagă şi ea cât de cât ce materii o aşteaptă a doua zi. Am colorat diferit şi zilele săptămânii şi le-am şi numerotat ca să îi fie mai uşor – deşi recită zilele săptămânii ca pe o poezie nu ştie în ce zi suntem azi sau în ce zi vom fi mâine, însă cu ajutorul numerelor îi va fi mult mai uşor.

Orarul cu pictograme e uşor de realizat într-un fişier Excel. Eu am căutat imaginile pe internet (s-au deformat când am transformat Excelul în jpg pentru a-l pune pe blog dar în varianta originală se văd foarte bine) şi le-am micşorat ca să se potrivească în căsuţele respective. Dacă vă pricepeţi la Corel sau la alte programe de editare imagini, bănuiesc că puteţi face un orar mult mai frumos, dar nouă ne este suficient şi acesta făcut în Excel. Voi merge în oraş la un centru de imprimare şi îl voi tipări pe carton, în trei exemplare, unul pentru camera ei, unul pentru frigider şi unul îl voi duce la clasă. În camera ei îl vom prinde cu magneţi pe tabla inclusă în biroul ei cu etajeră.

Am descoperit încă de acum un an că Elizei îi plac foarte mult mozaicurile, jocurile ei preferate au fost cele cu piese de mozaic din spumă care trebuiau lipite pe un model imprimat. Am avut un set de Crăciun de la Lidl şi încă unul de la Djeco, primit cadou de ziua ei acum vreo doi ani, dacă nu mă înşel, de la Anca :) După aceea, a urmat firesc un mozaic cu piese magnetice de la editura Prut cu care, însă, nu se joacă prea mult, are piesele mici şi nu are răbdare cu ele. Când am primit punguţa asta cu piese de mozaic din ceramică cadou la o achiziţie de pe pagina de facebook Doi Trifoi, nu ştiam exact ce o să fac cu ele. Am pus punguţa undeva şi a zăcut acolo până a remarcat-o Eliza şi mi-a cerut-o. I-am propus să facem un mozaic cu dovleac şi a fost încântată, a muncit cu mare drag la el iar rezultatul final a fost peste aşteptări.

Materiale: piese de mozaic din ceramică (puteţi decupa piese şi din coli de spumă), un adeziv gen prenadez, nisip decorativ sau sclipici pentru codiţă, creioane pentru trasat conturul, suport – noi am folosit o bucată de placaj grunduită cumpărată dintr-un magazin cu obiecte pentru pictură (ca alternative, un carton mai gros sau o pânză pe cadru pentru pictură).

Se trasează conturul dovleacului (am folosit pentru dovleac creion portocaliu şi pentru codiţă creion verde, în eventualitatea în care s-ar fi văzut urmele la final), se pune lipici şi se lipesc piesele. La final se unge codiţa cu lipici şi se presară nisipul decorativ (eu l-am salvat de la un joc mai vechi).

Şi fiindcă tot mă întreba cineva la un moment dat ce facem cu lucrurile pe care le creăm, acesta a ajuns la doamna învăţătoare. Oricât am încercat eu s-o descurajez discret să i-l ducă (nu vreau să-i ducă diverse “cadouri” chiar din prima lună şi, în plus, nici n-o cunoaştem, nu ştim dacă apreciază), însă Eliza a insistat şi până la urmă am considerat că nu e ceva chiar aşa de grav şi nu merită să-mi irosesc o intedicţie vădită pentru asta. Având în vedere că Eliza e foarte darnică atunci când vine vorba de rezultatul muncii ei, sper să rămână la dovleac şi să nu-i mai treacă prin cap să ducă la şcoală şi altele, mai ales că îmi place şi mie foarte mult ce am lucrat în ultima vreme :D