Când am fost la târgul de mărţişor de la Muzeul Ţăranului am văzut nişte felicitări drăguţe care mi-au atras atenţia. Am cumpărat două şi am studiat felul în care sunt făcute şi am reuşit să produc şi eu două similare, nu la fel de frumoase dar care, cu siguranţă, pot fi îmbunătăţite.

Materiale: carton negru, dantelă albă cu flori, aracet care se usucă transparent, un creion alb/cariocă albă/corector cu pastă albă. Felicitările originale cred că sunt făcute cu un fel de contur alb, eu n-am avut decât auriu şi negru aşa că n-am încercat. Am folosit un creion cerat alb.

Se decupează florile din dantelă şi se lipesc pe cartonul negru pentru felicitări. Se adaugă detalii cu creionul sau carioca. Eu am folosit şi un nasture pentru mijlocul florii mari din dantelă. Pentru a doua felicitare am folosit inimioare şi un cuvânt decupat de pe o panglică de organza, inimioare decupate din hârtie cu perforatorul şi o floare decupată de pe o panglică din dantelă.

Aceste felicitări nu sunt potrivite numai pentru 8 martie, se pot folosi şi cu alte ocazii şi se fac foarte repede. Dacă aveţi nevoie de o etichetă pentru cadouri, de o felicitare sau de un cartonaş de mulţumire, puteţi improviza ceva frumos din câteva resturi de dantelă sau panglică şi o coală de carton negru.

Iată şi originalele, mult mai delicate şi mai ochioase. Una dintre ele e decorată şi cu coji de ouă încondeiate. Nu spargeţi ouăle ca să faceţi aşa ceva, dar dacă se întâmplă tragedia să nu aruncaţi cojile. Din păcate nu am reţinut numele artizanului, nu era trecut pe plicuri. Chiar aş recomanda pe viitor ca fiecare artizan să-şi treacă pe spate sau pe o etichetă numele şi site-ul (cum face Diana Poruţiu, de exemplu, care are pe spatele cartonaşelor de la mărţişoare sau cercei numele şi datele de contact). Când vizitezi un târg e imposibil să ţii minte atâtea nume şi mi-ar fi fost util după aceea un cartonaş cu informaţii.

Azi am două idei pentru voi de reciclare a sticlelor de plastic (PET) – una în stilul celor cu care v-am obişnuit deja – vom face un iepuraş-ghiveci pentru flori, iar cealaltă mai neobişnuită, propusă de Tupperware cu ocazia Zilei Mondiale a Apei (detalii maj jos).

Mai întâi despre iepuraş. Am găsit ideea aceasta pe Pinterest. Din păcate am pierdut o groază de vreme să găsesc sursa iniţială dar nu am reuşit decât să identific faptul că ideea provine de pe blogul acesta. Am remarcat în ultima vreme o tendinţă a multor site-uri şi bloguri, atât de la noi cât şi din afară, de a prelua diverse idei sub formă de articole agregatoare, fără să menţioneze sursa. Practic, aşa îşi fac conţinut, scriind articole de genul “10 idei pentru…” sau “de pe bloguri/site-uri adunate”. Ideea în sine nu e rea pentru că acest demers, dacă ar fi făcut cu bună intenţie, ar ajuta la promovarea respectivilor bloggeri. Însă când aceste idei sunt preluate cu tot cu text şi poze, lumea rareori mai dă click pe sursa originală (în cazul în care există). De ce ar face-o când are totul mură în gură pe blogul agregator?

Să revenim, însă, la oile noastre. Acest ghiveci iepuraş pare destul de simplu în teorie. Se decupează partea de jos a unei sticle de plastic de doi litri, având grijă să lăsăm două urechi înalte pentru urechile iepurelui şi două urechiuşe mai mici, laterale, în care vom da găuri, dacă vrem să-l agăţăm (putem renunţa liniştiţi la ele). Apoi se pictează detaliile şi se etalează pe masa de Paşti sau în fereastră.

În practică, desigur, lucrurile nu stau chiar aşa. M-am chinuit foarte mult la decuparea sticlei. Am încercat şi cu o foarfecă de croitorie şi cu o foarfecă de grădinărit. Am avut mai mult succes cu foarfeca de grădinărit. Apoi am făcut o greşeală majoră: am desenat contururile cu un marker permanent negru pe care nu am reuşit să-l acopăr în totalitate, oricâte straturi generoase de acrilic am dat ulterior. Sfatul meu este fie să nu trasaţi contururi deloc, să pictaţi “din ochi”, fie să folosiţi o cariocă la culoare. Am dat mai întâi straturile roşii, apoi pe cel alb. Am vrut să-i mai fac şi nişte buline dar m-am trezit că am uitat de ele atunci când deja lăcuiam iepurele. De fundă am uitat, dar poate i-o adaug ulterior.

În ciuda micilor defecte, eu sunt foarte încântată de cum a ieşit sticla mea şi sunt tentată să mai fac una, tot cu tematică de Paşti. Cu toate astea, parcă mi-e milă de sticle, le-aş strânge să mă duc cu ele la sediul Tupperware de Ziua Mondială a Apei (22 martie) să primesc o sticlă de apă ECO de la Tupperware în loc :D Sună interesant, nu-i aşa? Iată detalii:

- dacă aveţi 10 sticle de plastic (nu se menţionează dimensiunea, deci probabil nu contează), veţi primi în schimb o sticlă ECO Tupperware de 500 de ml

- se desfăşoară doar în 4 oraşe din ţară după cum urmează:

BAIA MARE: la sediul distribuitorului autorizat Tupperware Fanberg SRL, str. Transilvaniei, nr 5/1, telefon 0744608416, VINERI, 20 martie

BRAŞOV: la sediul Azurit SRL, str. Tâmpei nr. 8, telefon 0721326986, VINERI, 20 martie

BUCUREŞTI: Optimcore SRL, bd Unirii, nr. 9, telefon 0723590128, DUMINICĂ, 22 martie

CONSTANŢA: Diamant SRL, str. Dezrobirii, nr. 101, telefon 0722433277, SÂMBĂTĂ, 21 martie

Detalii despre sticlă: “este unul dintre cele mai populare produse ale Tupperware, fiind realizată dintr-un material special care nu permite transferul de particule, asigură retenţie termică pentru o perioadă de timp (sticla este rezistentă atât la conţinut rece, cât şi la conţinut fierbinte), nu păstrează mirosul şi nu se pătează”, deci merg puse în ea şi smoothies sau fresh-uri de fructe (fragmentul citat este din comunicatul de presă Tupperware).

Nu-i aşa că şi voi reciclaţi sticlele de plastic?

Una dintre cele mai recente apariţii din seria Ideilor Creative de la Editura Casa este Ţeserea cu fâşii de hârtie (IC106) care mi-a amintit de jocul meu creativ preferat din copilărie – Să ţesem frumos. Uitasem complet de faptul că nouă la şcoală ni se cereau diferite seturi pe care lucram la ora de lucru manual. Să ţesem frumos, Să coasem frumos (cartonaşe preimprimate cu modele şi puncte unde trebuia să înfigem acul), un set cu mărgele cum sunt cele termoadezive din ziua de azi, dar pe care le coseam sub formă de covoraşe (acum n-aş mai şti cum se face nici să mă baţi), mini-războiul de ţesut, ghergheful cu pânza Aida (etamina) şi “canafas” (nu ştiu dacă e termenul oficial, era o pânză mai deasă pe care coseam ceva gen goblen). Eliza e deocamdată la grupa pregătitoare, nu i s-a cerut absolut nimic (doar lipici, foarfecă şi hârtie colorată/creponată până acum) dar sunt curioasă dacă în clasele 1-4 se mai face ceva similar cu ceea ce făceam noi când eram mici.

Jocuri de tipul Să ţesem frumos se mai găsesc şi acum, o să trec şi eu unul pe listă pentru Eliza. Între timp, exersăm pe improvizaţii. Cum e destul de dificil şi migălos să stai să măsori şi să tai ca să obţii coala de bază (cea pe care se va ţese), eu am apelat la un artificiu – bag o coală de carton la tocătorul de hârtie de la serviciu, dar nu o toc toată. Apăs butonul de oprire când e la 2 cm de capăt şi apoi butonul de revers ca s-o scot. În partea de jos lipesc cu scotch. Pentru a face fâşii fac la fel şi păstrez şi marginea intactă de mai sus pentru ca fâşiile să se păstreze şi să se depoziteze mai uşor. Singura problemă e că ies fâşiile prea înguste (0,5 cm). Se mai pot folosi şi fâşii de quilling dacă aveţi gata cumpărate, eu chiar am foarte multe şi nu prea fac quilling cu ele, aşa că i le dau Elizei să ţeasă cu ele.

Felicitarea pe care v-o prezint azi, inspirată din cartea Ţeserea cu fâşii de hârtie, e făcută în colaborare cu Eliza, ea a ţesut parţial şi a decupat literele. Materiale folosite: un blank alb de felicitare, o coală de hârtie verde mai groasă, carton colorat verde deschis, carton colorat verde închis, albinuţă decorativă din lemn, aracet, un bisturiu pentru hârtie, riglă.

Mai întâi se pregătesc fâşiile cu care vom ţese – aşa cum am spus, eu le-am făcut la tocătorul de hârtie de la serviciu, şi au avut lăţimea de 0,5 cm. Pentru baza pe care am ţesut am trasat pe spate linii la o,5 cm distanţă unele de altele, lăsând cam 1 cm lăţime pe margini (sus-jos, dreapta-stânga). Am tăiat cu ajutorul unui bisturiu şi al unei rigle fâşiile de “urzeală”. Asta a fost partea cea mai dificilă pentru mine.

Ne-am apucat de ţesut cu fâşiile de carton verde deschis. După ce am terminat şi le-am poziţionat cât mai bine (să fie drepte), am tăiat şi lipit marginile, şi pe faţă şi pe dos. Am lăsat la uscat sub un teanc de cărţi.

Pentru litere am folosit nişte litere de lemn pe post de şablon – am trasat conturul pe dosul cartonului verde închis şi Eliza le-a decupat.

Am asamblat felicitarea: am lipit “covoraşul” din fâşii pe faţa felicitării şi pe deasupra am lipit literele. Eu m-am inspirat din carte de la o idee de semn de carte, care avea şi o inimioară formată din două piese de dimensiuni diferite dar, sinceră să fiu, eram atât de obosită la ora la care am terminat felicitarea că n-am mai avut chef să stau să mai caut carton alb, iar verde, să decupez, să lipesc etc inimioarele. Aşa că am lipit o albinuţă în culori asortate, noroc că am mereu asemenea elemente adezive salvatoare, gen albine, fluturi, flori etc. Aş fi pus o floricica dublă dacă aveam perforator mai mare, dar întâmplarea face că l-am împrumutat şi nu-l aveam la îndemână.

În carte sunt o mulţime de idei frumoase cu animale/insecte, felicitări, decoraţiuni de Paşti şi de Crăciun şi nu sunt deloc grele. Asta odată ce aveţi fâşiile şi baza, desigur :D

Felicitarea a ajuns la o fetiţă care a împlinit cinci ani. Deşi am fost tentată să mă reped la cartonul roz, m-am abţinut şi am încercat ceva la fel de vesel, dar mai primăvăratic. Cartoanele verzi au fost alegerea perfectă!

Notă: tiparele din carte se măresc de două ori.

Vremea asta zici că o face intenţionat, tot weekendul a plouat iar azi e soare. Ce să faci în casă cu un copil plictisit când plouă, plouă, plouă? Păi te joci, pictezi, meştereşti, mai tragi cu ochiul la o emisiune culinară, mai faci nişte waffles, te trezeşti târziu şi fugi la teatru pentru că nu ţi-ai pus ceasul să sune, cânţi în ploaie sub umbrelă, te mai enervezi când descoperi cuvertura nouă pătată cu acrilice, mai primeşti o vizită şi bei nişte pepsi şi apoi nu mai dormi şi uite aşa trece weekendul.

Ca să vă dau şi vouă sugestii de rezervă pentru zilele ploioase, iată ce am făcut noi:

Sâmbătă am pictat prinţese, iepuraşi şi coşuri cu ouă – figurine din ipsos extraordinar de frumoase şi de bine finisate (dintr-un fel de ipsos mai special, cred, pentru că sunt foarte netede, gen bibelouri), cumpărate de la Figurine din ipsos Adrika. Prinţesele sunt pictate toate de Eliza, eu doar le-am retuşat puţin şi le-am lăcuit, idem iepuraşul mai închis la culoare. Iepuraşul deschis la culoare e pictat de mine, iar coşul cu ouă de Mihaela (care a şi povestit aici un moment frumos mătuşă-nepoată petrecut ieri în timp ce pictau).

Ieri am mai pictat o planşă din ipsos cu narcisă pe care o aveam de multă vreme dar era pusă aşa de bine că nu mai ştiam pe unde. Am regăsit-o ieri într-un sertar şi dacă tot eram cu vopselele întinse, am pictat-o şi pe ea. Eliza a pictat-o toată, eu doar am retuşat-o şi am făcut scrisul cu o culoare pentru contur de la Pentart. În rest e vopsită cu acrilice şi lăcuită cu lac pe bază de apă. Mi se pare ideală pentru lecţiile de botanică pentru că se văd foarte bine părţile componente ale plantei. Numele latinesc face parte din matriţă, nu e adăugat de mine. Cred că poate fi pictată şi mai frumos de atât (mi-ar fi plăcut ca frunzele să fie un verde mai deschis, dar nu aveam), o recomand pentru şcoli şi grădiniţe. O găsiţi la Irina.

Tot sâmbătă am făcut şi căsuţe, cumpărate la set, pre-tăiate, de la decupare-laser.com (3 lei setul). Genul acesta de căsuţe (albinuţele) s-au cumpărat la şcoală pentru Săptămâna Altfel, aşa că am luat şi eu, să exersăm acasă. Cele cu buburuze sunt cele mai simple, apoi cea cu pasăre şi ultima e albinuţa care e cea mai migăloasă şi are cele mai multe elemente.

Despre piesa de teatru la care am fost duminică şi despre cărţile pe care şi le doreşte Eliza cadou de Paşti vă povestesc în alt episod :) Voi cu ce aţi umplut weekendul acesta ploios?

Mai sunt mai puţin de două săptămâni până la Paşti şi eu nu o să vă prezint prea multe idei de decoraţiuni de realizat împreună cu copiii, ci mai degrabă câteva idei de decoraţiuni pentru casă, precum şi câteva sfaturi şi ponturi pentru a vă eficientiza spaţiul şi pentru a obţine câteva colţuri tematice de efect cu un cost minim.

Am primit cadou o cusătură foarte frumoasă care se asorta foarte bine cu pereţii şi decoraţiunile din dormitorul meu şi tot am vrut să merg s-o duc la înrămat dar binenţeles că nu am mai reuşit să ajung. Cu atât mai bine pentru că, într-o zi, uitându-mă la rama albă şi goală de pe perete (avusesem nişte litere albe în interior, lipite direct pe perete, dar picaseră şi rămăsese doar rama) mi-am dat seama că pot expune cusătura fără să cheltui banii pe înrămat. Îmi mai trebuiau patru piuneze şi nişte aţă mouline la culoarea cusăturii.

Am prins cusătura cu aţă în cele patru colţuri şi am legat aţele de piuneze prinse pe dosul ramei. Nu e complicat deloc, doar că trebuie ca pânza pe care e cusut modelul să fie foarte “ţeapănă” – cusătura mea era pe o pânză mai dură, dar etamina (pânza Aida) obişnuită va trebui apretată bine pentru a sta aşa cum trebuie.

Aşa arata pe spate

Aşa arată pe faţă

Genul acesta de “înrămare” mă duce cu gândul la nişte tapiserii expuse într-un muzeu, mi se pare simplu şi drăguţ. Pe acelaşi principiu puteţi să “înrămaţi” o fotografie, o carte poştală, o imagine dintr-o carte (şi chiar o carte), o bucată de pânză din ceva care v-a fost drag, o broderie salvată de pe o faţă de pernă sau o ie veche. Puteţi coase de jur împrejur, gen pânză de păianjen sau puteţi chiar ţese folosind ca urzeală fire întinse pe piuneze. Totul e să vă lăsaţi imaginaţia s-o ia la galop şi veţi obţine o decoraţiune modernă şi de efect pentru sufragerie sau dormitor şi chiar pentru camera copilului. Eu plănuiesc să mai fac una pentru că mai am rame (am avut nişte tablouri pe care le-am “dezafectat” şi am rămas cu ramele) dar cred că voi face ceva pentru camera Elizei, cu fire de aţă colorate.

Am început de multă vreme tabloul ăsta dar florile din carton au zăcut o vreme pe masă pentru că nu apucam să ajung la un magazin cu materiale pentru pictură ca să iau pânza pe cadru. Până la urmă am ales o bucată de carton pânzat, grunduit, pentru că era prea scumpă pânza pe cadru şi nu merita să dau banii. Cartonul a fost 5 lei şi e destul de mare.

Materiale: un cofraj de ouă, culori cu putere mare de acoperire (acrilice sau tempera), nasturi coloraţi, fire chenille (sârmă pluşată), fundă/panglică, un adeziv bun.

Mai întâi se taie florile din cofrajul de ouă – treabă care nu e aşa de uşoară pe cât pare, eu m-am ales cu ceva bătături în urma acestei activităţi. Mai întâi le-am rupt cu mâna şi apoi le-am aranjat cu foarfeca. Le-am vopsit şi pe faţă şi pe dos şi am consumat o groază de vopsea pentru că sunt absorbante şi intră multă culoare la ele. Apoi am lipit nasturii în interiorul lor. Am luat câteva fire chenille, n-am avut suficiente, aşa că am folosit câte am avut şi am mai improvizat şi două frunzuliţe din resturi. Pentru fundă am folosit o fundiţă rămasă de la o rochie de-a Elizei care s-a transformat în fustă şi bolero între timp. Mie mi-a fost mai uşor să lipesc cu pistolul cu lipici fierbinte dar puteţi folosi cam orice adeziv puternic.

Eu am uitat să mai fac şi un fundal pentru tablou, aşa că a rămas alb, dar dacă vreţi puteţi picta şi fundalul (oricum am rămas fără acrilice, am pictat prea mult în ultima vreme).

Îmi place mult cum a ieşit, în general îmi plac activităţile la care se folosesc cartoane de ouă (aici mai aveţi una, tot de-a mea) şi în curând voi mai face câteva, doar să reuşesc să “fur” câteva ore de la Moş Timp!

Am mai rămas cu câteva flori (am făcut mai multe) şi aş vrea să le înşir pe aţă să fac o ghirlandă de flori de primăvară, însă trebuie să mai caut nişte idei de cum să le fac să arate cât mai frumos. La un moment dat văzusem o ghirlandă cu flori din cartoane de ouă şi luminiţe pe interior şi cum am o instalaţie de brad cu 10 leduri şi baterii, poate voi face aşa, dar dacă aveţi şi alte sugestii, eu le aştept cu drag.

Tabloul merge şi făcut la clasă, cu copiii, pe un carton/pânză pe cadru mai mare. Fiecare copil îşi pictează şi îşi decorează singur floricica şi apoi toate florile se lipesc pe tabloul mare pentru a face o decoraţiune de primăvară pentru clasă. În funcţie de imaginaţie, se mai pot adăuga fluturi, albine, păsărele etc. Pe acelaşi principiu se mai pot face flori şi din hârtiuţe pentru bomboane (eventual le puteţi recicla pe cele de la rafaello varianta pachet de 3 sau 4 bomboane). Aici aveţi o idee de narcisă cu hârtiuţă de bomboană, iar aici alte flori.

Găsiţi sursa originală a ideii cu tabloul pe site-ul Amazing Interior Design.

Ce bine e să ai o mulţime de surse de inspiraţii (vreo sută aşa) când ai aniversări de copii şi vrei să duci felicitări făcute manual! Mă refer, desigur, la colecţia Idei creative, de la editura Casa, care m-a salvat întotdeauna din impas. Poate n-am reuşit mereu să duc un dar deosebit, dar o felicitare deosebită cu siguranţă am reuşit să fac. În acest sens, ţin mereu în casă cartoane blank pentru felicitări şi pot improviza oricând o felicitare, fie că e pentru un adult, fie că e pentru un copil. Sâmbăta care a trecut am avut două aniversări, una de băiat şi alta de fetiţă. Fetiţei îi făcusem eu deja o felicitare (v-o voi arăta şi pe aceea) dar Eliza a insistat că vrea să facă şi ea una pentru că nu se poate duce la ziua cuiva fără un cadou făcut manual. M-am bucurat să o aud spunând asta, e semn că se molipseşte puţin de pasiunea mea pentru lucruri făcute cu drag. A vrut neapărat să facă ceva din cartea Modele string art pe carton şi lemn, nouă apariţie în colecţia Idei creative de la editura Casa. Culmea e că odată cu String art am mai primit una, Ornamente hazlii de Paşti, dar nu a fost aşa de atrasă de ea cum a fost de cartea cu modele de cusături pe care a studiat-o cu atenţie şi din care a ales, în cele din urmă, fluturele roşu.

În carte aveţi tipare pentru toate modelele propuse, cel mai simplu e să le fotocopiaţi şi apoi să le puneţi deasupra cartonului pe care veţi transfera şablonul şi să înţepaţi direct prin cele două straturi. Eu am pus sub cartonul de felicitare o chestie groasă şi moale, nu ştiu exact ce e, o folie groasă de la ambalaj (se vede în poza de mai jos, e un fel de material poros) dar puteţi folosi şi hârtie gumată, astfel acul va intra mai uşor şi va fi mai puţin solicitant pentru degete. Eu am făcut găurile cam groase, ca să-i fie Elizei mai uşor să coasă, fiind începătoare în domeniu, dar nu e nevoie să le faceţi cu un ac aşa de mare, să fie aşa vizibile.

Pentru cineva cu mai multă dexteritate, merge şi cu un ac mai subţire, să le aveţi doar orientativ. Am folosit pentru cusut aţă de papiotă. Eliza a cusut aripile, eu am finisat la corp şi antene. Aici e ea lucrând la fluture:

Pentru felicitarea băiatului m-am inspirat din două cărţi diferite: cea cu string art şi încă una mai veche, cu modele de bărcuţe. Am împăturit bărcuţa, am lipit catargul (un băţ de amestecat în cafea), am decupat pânzele (triunghiuri de hârtie împăturite în două) şi am cusut floarea şi steagul.

Eliza a scris cu mâna ei pe amândouă “La mulţi ani! Cu drag, Eliza” şi le-am dăruit celor doi copii. Cu string art puteţi face multe lucruri, nu numai felicitări, puteţi face şi tablouri, puteţi decora punguţe de cadouri, puteţi face invitaţii sau bilete de mulţumire, coperte pentru cărţi şi jurnale, mărţişoare, decoraţiuni diverse. Cartea de la editura Casa conţine suficiente şabloane cât să deveniţi experţi în string art după ce le veţi fi încercat pe toate!

Cu puţin timp înainte de Paşti mă plimbam cu Eliza prin magazinul Noriel încercând să găsim ceva demn de cumpărat din banii primiţi cadou de la bunici. Din păcate, oferta nu era foarte atractivă. O mulţime de jucării scumpe şi inutile, din reclame tv, tronau pe rafturile din faţă însă de fiecare dată când Eliza arăta înspre ele, îi reaminteam de amuleta Sofiei şi de Mimi plimbăreaţa care zac uitate de pe la Crăciun şi cu care nu ştiu dacă s-a jucat de trei ori de când le are. Până la urmă şi-a ales tot o jucărie parţial inutilă dar nu chiar aşa de scumpă (o chestie care face baloane de săpun cu care, chipurile, te joci) dar tot a fost dezamăgită de set pentru că nu avea două mănuşi, “ca la reclamă”. Pretext să-i reamintesc, încă o dată, că reclamele sunt mincinoase, în special cele la jucării.

Când ne-am apropiat de casă, să plătim baloanele, am găsit într-un coş cu diverse mărunţişuri aflate la reducere, un set de făcut coliere cu mărgele din hârtie şi mărgele de plastic, la vreo 5 lei. Probabil că a avut şi cutie la un moment dat, poate chiar nişte instrucţiuni, însă în coş era doar punguţa cu materialele de lucru, fără imagini îndrumătoare. Practic, dacă nu ştiai la ce foloseşte setul, nu ai fi fost tentat să-l cumperi. Setul conţine fâşii triunghiulare pentru făcut mărgele din hârtie, instrument pentru rulat (care poate fi folosit la quilling ulterior), lipici (care nu e bun, am folosit până la urmă bandă adezivă pentru că fâşiile erau lucioase şi nu stăteau lipite), mărgele de plastic şi pandantive cu Mickey şi Minnie, gută. Fâşiile de hârtie sunt şi ele imprimate cu modele Disney.

Bineînţeles că Eliza a sărit că ea ştie să facă mărgele de hârtie (pentru că fusese la un atelier de rulat mărgele din hârtie reciclată) dar după ce le-a rulat greşit de vreo două ori (de la capătul îngust la cel lat, în loc să facă invers), mi le-a pus mie în braţe să le rulez. E foarte distractiv şi se pot face lucruri foarte drăguţe din aceste mărgele de hârtie. Dacă aveţi răbdare, puteţi tăia singuri hârtia, bineînţeles, dar nu mă văd chiar aşa de migăloasă, aşa că setul ăsta e perfect pentru noi. Sper să-l mai găsiţi şi voi pe la Noriel, coşul cu chestii reduse sau în stare mai puţin bună e undeva în zona casei de marcat.

Am făcut această felicitare pentru ziua Matildei după nişte idei văzute pe Pinterest. Din păcate poza salvată de mine duce spre nişte site-uri agregatoare de poze şi nu spre sursa originală a ideii şi n-am mai stat să caut să văd cine a făcut-o prima oară.

Materiale: lumânărele mici, o foiţă pentru brioşe, adeziv, carton sau hârtie maro, carton alb pentru felicitare, alte elemente decorative – eu am folosit litere decupate cu un perforator.

Din marginea foiţei pentru brioşe se decupează două elemente care, potrivite una peste alta, vor forma corpul brioşei. Se taie o semilună din cartonul maro. Se lipesc toate elementele pe cartonul de felicitare, inclusiv lumânările şi literele cu numele sărbătoritului.

Acest tip de lucrare există în multe variante pe net, inclusiv eu am acasă patru tablouri pictate superb de o tânără artistă foarte talentată care aşteaptă să fie decorate cu nasturi. Însă, împreună cu Eliza, am realizat o variantă mai simplă, inspirându-ne din noua carte despre quilling de la editura Casa intitulată Quilling – decoraţiuni moderne. Îmi cer scuze pentru poze, nu sunt dintre cele mai reuşite, sunt o combinaţie de poze făcute cu telefonul şi poze făcute la 7.30 dimineaţa înainte de a pleca la serviciu.

Nu a fost deloc uşor să ajungem la rezultatul final: Eliza a pictat toate cele patru tablouri, am irosit o groază de culoare pentru că a trebuit să fac amestecuri şi tot încercând să ajung la nuanţa potrivită, se înmulţea cantitatea de culoare de pe paletă, am pictat copacul şi apoi mi-am dat seama că e disproporţionat (în carte există un şablon superb, dar era prea mare pentru canvasul pe care îl aveam eu, plus că nu aveam hârtie de calc şi nici răbdare să-l transfer cum scria în carte). Apoi am scotocit după hârtie de quilling, unele fâşii erau prea lungi, altele prea scurte. Nu aveam nuanţele necesare. Nu găseam şablonul pentru cercuri (pus atât de bine că nici spiriduşii nu cred că l-ar mai găsi în casă). Până la urmă am decis să nu respect indicaţiile de culoare din carte şi să fac cerculeţele “la liber” şi cum or ieşi, or ieşi.

Îmi place cum au ieşit tablourile, însă nu mă pot hotărî dacă să le lăcuiesc sau nu, nu ştiu cum se comportă cerculeţele de hârtie când le dai cu lac pe deasupra.

Materiale: un set de 4 pânze pe cadru (eu am folosit de 20×20, 15 lei setul în Jumbo), acrilice (mov deschis, verde, portocaliu, albastru, maro), fâşii şi instrument pentru rulat hârtia, adeziv (aracet).

Mai întâi se pictează cele patru pânze (fotografiile acestea sunt făcute în grabă cu telefonul aşa că au o calitate mai scăzută). Se lasă la uscat. Se trasează conturul copacului şi se pictează cu maro.

Se fac cerculeţele din fâşii de quilling, răsucindu-le cu unealta specială. Pentru fiecare pătrat e nevoie de 16 cerculeţe (8 de o culoare şi 8 de o culoare). Noi am folosit: roz şi mov pentru primăvară, roşu şi verde pentru vară, maro deschis şi portocaliu pentru toamnă şi albastru şi alb pentru iarnă. În vreo două locuri a trebuit să mai adaug suplimentar câte un cerculeţ-două, pentru că am mai adăugat crengi pe parcurs, să încerc să echilibrez puţin imaginea (pe portocaliu creanga e prea jos).

 Am lipit cerculeţele cu aracet şi am pus deasupra câte o carte uşoară, ca să le preseze puţin şi să se lipească bine. Folosiţi aracet care se usucă transparent sau alt adeziv puternic.

În carte veţi găsi o mulţime de idei de decoraţiuni realizate cu tehnica quilling, precum şi un capitol despre materiale, unelte şi moduri de realizare a formelor de bază din quilling. Am pus ochii pe mai multe decoraţiuni pentru casă, însă nu ştiu dacă timpul îmi va permite să le pun în practică prea curând.

Dacă v-a plăcut copacul anotimpurilor, o să-l puteţi vedea live la Bookfest, unde voi susţine şi un atelier de realizat semne de carte din fâşii ţesute, duminică, 24 mai. Voi reveni cu mai multe detalii în curând.

Cuburile sau zarurile de făurit poveşti (story cubes) sunt foarte la modă acum printre jocurile pentru copii – există pe piaţă o varietate de astfel de cuburi, din lemn, din carton, mai ieftine mai scumpe, schiţate sau cu desene full color. Mă atrăgeau de mult unele pe care le-am văzut la Cărtureşti, dar pe moment nu am avut bani, nu erau chiar o avere, dar n-am investit la momentul ăla şi timpul a trecut iar eu am ajuns la un magazin de bricolaj din Bucureşti (Mustash, zona Calea Griviţei) şi am găsit nişte cuburi simple, din lemn şlefuit, la 60 de bani bucata.

Pentru că mai văzusem unele făcute manual pe pagina de FB a Dianei Poruţiu, precum şi diverse sugestii la Ursuleţi năzdrăvani, am decis să cumpăr câteva, să le transform în propriile noastre cuburi de făurit poveşti şi să i le dau Elizei cadou de 1 iunie. Problema cu care mă confrunt acum este că nu ştiu ce simboluri să desenez pe ele. M-aţi ajuta foarte mult dacă aţi face brainstorming împreună cu mine, ca să găsim 36 de elemente pe care să le schiţez pe feţele cuburilor. Singura cerinţă e ca aceste imagini să fie uşor de schiţat pentru că nu prea am talent la desen. Şi ca jocul să fie şi mai interesant, de 1 iunie trag la sorţi dintre toate comentariile şi un cititor/o cititoare va primi cadou un set de cuburi din lemn (nu neapărat ca acestea) cu care să-şi facă propriile zaruri de spus poveşti. Cuburile vor fi nepictate şi vor fi expediate prin poştă către câştigător/câştigătoare.

P.S. Şi la Jumbo se găsesc nişte cuburi din lemn, simple, care pot fi folosite la aşa ceva, doar că sunt destul de micuţe. Acestea de la Mustash au latura de 3 cm.

Şi anul acesta, ca şi anul trecut, am plecat în vacanţă cu un kit de activităţi care să le facă fetelor (Eliza, 6 ani şi Matilda, 4 ani) după-amiezile mai interesante, fiind genul de copii care nu dorm la prânz. Nu au făcut ele activităţile chiar la prânz pentru că ne-am mai şi odihnit, dar le-au făcut fie pe plajă când era apa prea rece să intre în mare, fie seara la hotel, când mai stăteam şi noi, adulţii, la o gustare şi un pahar de vorbă.

Am ales dinainte câteva activităţi, pentru care am şi pus în bagaj materialele necesare, cu câteva excepţii pe care le voi evidenţia la fiecare activitate. De asemenea, în paranteză veţi găsi şi sursa originală a ideilor.

Papucei de plajă (flip-flops) din carton şi mărgele. (Sursa: Krokotak)

Materiale: carton, sfoară/şnur, mărgele, bandă adezivă mai lată.

Se decupează papucelul după forma piciorului, se face o gaură între degetul mare şi cel de lângă şi încă două găuri pe lateral. Se pune sfoara/şnurul în două, se face un nod la mijloc şi se introduce prin gaura de sus.

Se înşiră o mărgea mai mare pe amândouă firele, apoi mărgele mai mici pe cele două fire diferite care, la final, se trec prin găurile laterale şi se leagă pe dos, legând şi nodul de sus. Nodurile se pot acoperi cu bandă adezivă.

Pe dos

Licurici fosforescent (Sursa: Pinterest, nu am reuşit să identific sursa originală a ideii)

Materiale: sticlă verde de plastic, carton, scotch lat, ochi mobili autoadezivi (ca să nu vă treziţi ca mine că nu sunt autoadezivi şi trebuie să-i lipiţi cu un rotocol de scotch), un glow stick. Eu am comandat glow sticks de pe un site care se cheama glowmania.ro dar la mare se găsesc, de obicei, pe la vânzătorii ambulanţi, fie sub formă de beţe, fie sub formă de brăţări. Cumpăraţi-le neactivate, unele ţin şi 48 de ore (ca acestea folosite de mine la licurici) sau 12-24 de ore ca cele sub formă de brăţări.

Se decupează aripile din carton, se lipesc cu scotch, după ce se montează picioruşele din fire chenille. Se montează antenele şi se lipesc ochii mobili. Se introduce glow stick-ul în sticlă.

Dreamcatcher (prinzător de vise urâte) (Sursa: blogul 4 Crazy Kings)

Materiale: farfurie de carton, aţă/sfoară/gută, mărgele transparente, pene (noi am avut trei pene colorate şi pe restul le-am cules de pe plajă, fetele au fost încântate să vâneze pene de pescăruş).

Se decupează un disc în interiorul farfuriei, se fac câteva găuri prin care se trece un fir, întinzându-l aleatoriu pentru a crea ideea de plasă. Se înşiră câteva mărgele în timp ce “ţesem” pânza care va prinde visele urâte. În partea de jos se fac trei găuri de care se agaţă aţă de care am legat pene şi pe care am înşirat mărgele.

Mâine vă arăt încă trei idei şi vă dau şi o listă cu toate materialele pe care le-am avut la noi, ca să vă faceţi o idee cu privire la ce ar trebui să luaţi la voi şi cum puteţi improviza dacă vreţi să faceţi şi ceva creativ în concediu :)

O parte dintre activităţile făcute la mare surprinse de partenera noastră de drum

După ce am făcut papucei, un dream catcher şi un licurici, am continuat cu încă trei activităţi frumoase.

Tablou cu crab (Sursa: blogul Crafty Morning)

Materiale: carton grunduit pentru pictură (sunt ieftine în Jumbo şi chiar în magazinele cu articole pentru pictură, astea au fost 2,5 lei bucata), acrilice sau alt tip de acuarele, ochi mobili (nu neapărat, puteţi să şi pictaţi ochii), aracet care se usucă transparent, nisip de pe plajă, o sită de la jucăriile de plajă sau chiar una de ceai.

Se pictează marea şi se lasă la uscat. Se pictează palmele copilului şi se face crabul (palmele se aşază “pod în pod” pentru ca degetele mare să formeze ochii crabului). Se lasă la uscat. Se lipesc ochii mobili. În partea de jos se întinde un strat subţire de aracet peste care se presară cu sita nisip. Se lasă la uscat bine.

Lebădă din farfurie de carton (Sursa: Pinterest, nu am găsit sursa originală)

Materiale: farfurie de carton, acrilice sau acuarele, aracet, pene (noi am colectat pene de pe jos din Microrezervaţia de la Delfinariul din Constanţa).

Se desenează cu un creion ciocul lebedei şi se decupează. Se pictează ciocul şi ochiul. Se lipesc pene în partea de jos. Eu am lipit o pană mică şi sus, deasupra ochiului, pentru că se întinsese vopseaua şi mi-a plăcut mult efectul obţinut.

Peşte cu fâşii ţesute (sursa: Krokotak)

Materiale: coală de hârtie A4, fâşii de hârtie colorate, cariocă neagră pentru ochi (noi am pus tot ochi mobili, că aveam o grămadă). Se decupează peştele, se ţes fâşiile, se desenează ochiul. Pentru instrucţiuni detaliate intraţi pe sursă, acolo aveţi modul de realizare în imagini şi veţi înţelege foarte uşor cum se procedează. Eu am avut atât fâşii subţiri de quilling, pe care le-a folosit Eliza, cât şi fâşii mai groase, tăiate cu foarfeca, pentru Matilda.

Listă materiale luate în concediu:

– coli/fâşii de hârtie colorată

– aracet

– pensule late şi subţiri

– acrilice sau acuarele/creioane/carioci. Recomand acrilicele dacă plănuiţi să pictaţi şi pietre. Suplimentar am mai avut pahar pentru apă şi planşetă pentru culori.

– farfurii din carton

– pene colorate (pene puteţi culege şi de pe plajă sau din rezervaţie, dacă mergeţi în concediu la noi)

– mărgele colorate cu gaură mare

– sfoară/şnur

– carton gros (reciclat de la o cutie)

– carton grunduit pentru pictură

– foarfecă

– ochi mobili de diferite dimensiuni

– scotch lat

– fire chenille

– glow sticks

Am văzut această idee de tricou pe pagina de facebook a jurnalistei Maria Coman şi mi-am dat seama că e foarte uşor de realizat: nu ai nevoie decât de un tricou, o cariocă textilă şi o foarfecă ascuţită.

Se desenează norul cu ajutorul cariocii textile sau îl puteţi picta şi cu pensula cu vopsele textile, dacă vă e mai la îndemână (nu uitaţi să puneţi o folie protectoare între faţa şi spatele tricoului deoarece vopseaua textilă se imprimă şi pe partea cealaltă).

După ce se usucă vopseaua, se ciupeşte materialul din loc în loc cu degetul mare şi arătător şi se taie vârful cu foarfeca pentru a forma picăturile de ploaie. Folosiţi o foarfecă ascuţită şi nu prea mare. Eu am folosit o foarfecă de croitorie şi mi-au ieşit picăturile prea mari şi mai degrabă romboidale. Cu puţină atenţie se pot obţine picături care să aibă forma corectă.De asemenea, cred că ar fi util să trasaţi o linie fină cu un creion sau cretă de croitorie acolo unde încep picăturile ca să vă asiguraţi că obţineţi un şir orizontal perfect drept, al meu e mai strâmb şi chiar dacă nu se vede urât pe mine mă zgârie pe retină faptul că picăturile nu sunt perfect aliniate.

Aici am încercat o poză artistică dar nu ne-a ieşit :D

Vopseaua textilă trebuie fixată cu fierul de călcat, fără funcţia de aburi. Se spală la mână sau la maşină la temperaturi scăzute.

Anul acesta am meşterit două lucruşoare frumoase care să-mi aducă aminte de mare până anul viitor. Pentru unul dintre ele aveam ideea în minte de acum un an, pentru celălalt m-am inspirat de la Atelierul de caleidoscoape al Veronicăi Soare (www.minuni.ro). Atelierul a fost o minunăţie: am fost 15 persoane care ne-am concentrat pe realizarea celui mai frumos caleidscop. Frumos pentru sufletul nostru, se înţelege. Din sumele donate, Veronica va cumpăra materiale pentru a merge prin centrele de plasament ca să facă, alături de copii, caleidoscoape. Puteţi citi toată povestea aici.

Foto de la atelierul de caleidoscoape de la Santhe Fitoceainărie

Ajunsă acasă, m-am apucat de strâns materiale pentru caleidoscopul meu cu amintiri de la mare. Veronica îmi dăduse un tub şi trei oglinzi şi o bucăţică de hârtie cu cocori. Am mai adunat eu carton negru, acetofan (plastic subţire, transparent), lipici, mărgele albastre în mai multe nuanţe, scoici micuţe, bandă adezivă simplă (mai lată) şi bandă dublu adezivă, hârtie cu imprimeu maritim (cu peştişori).

Pentru caleidoscop vă trebuie un tub mai gros, cele de la prosoape de hârtie nu merg, de exemplu, pentru că nu veţi avea suficientă suprafaţă de contact pentru lipit lentilele şi, în plus, cartonul e prea subţire. Eu am găsit nişte tuburi groase în faţa unui magazin care vinde muşama. Sunt lungi şi trebuie tăiate dar vă veţi descurca destul de bine cu un fierăstrău mic, de uz casnic (se găsesc în magazinele de bricolaj). Oglinzile trebuie să fie dreptunghiulare şi trebuie ca, atunci când sunt montate, să formeze o piramidă care să încapă perfect în tub. Orice nene de la un atelier de confecţionat oglinzi şi geamuri vă poate tăia câteva oglinzi din resturile pe care le are în atelier. De asemenea, oglinzile trebuie să fie mai scurte decât tubul, să rămână la capăt un spaţiu de aproximativ două degete, pentru că acolo veţi pune mărgelele colorate.

Mai întâi se lipesc oglinzile între ele cu scotch-ul lat. Lipiţi primele două oglinzi, pe lung, la distanţă de aproximativ jumătate de centimetru şi apoi pe a treia la distanţă de aproximativ trei sferturi de centimetru. Din păcate nu vă pot da distanţe exacte, la mine a fost, în ambele cazuri (şi la atelier şi acasă) un proces de “trial and error”, adică am tot lipit şi dezlipit până s-au potrivit. Oglinzile se adună la un loc sub formă de piramidă şi se lipesc cu încă o fâşie de bandă scotch. Atenţie! Laturile trebuie să fie suprapuse, pentru a nu pătrunde deloc lumina în interiorul oglinzii. Înainte de a o monta, uitaţi-vă cu atenţie prin ea, să nu se vadă scotch-ul şi să nu intre lumina.

Aici se vede cel mai bine cum ar trebui să stea:

Când o montaţi, unul dintre capete trebuie să ajungă până la marginea tubului de carton, iar în partea opusă să rămână loc de vreo două degete.

Urmează să decupaţi trei discuri: un disc de carton negru, mai gros şi un disc de hârtie de calc care să aibă acelaşi diametru ca şi tubul de carton, măsurat pe latura exterioară şi un disc din acetofan care să aibă diametrul tubului de carton pe interior. Discurile din hârtie vor fi lipite pe exterior, pe când cel din acetofan va intra în interior.

Puneţi discul din acetofan pe oglinzi, în partea unde aţi lăsat spaţiu, apoi puneţi mărgelele şi scoicile. Nu aglomeraţi caleidoscopul dar nici nu puneţi prea puţine. Cele mai bune mărgele sunt cele de dimensiunea bobului de mazăre, dacă sunt prea mici, nu se vor vedea bine. Eu am pus scoici micuţe de diferite forme, precum şi mărgele albastre, însă, ca idee, caleidoscoapele ies mai bine cu mărgele colorate, al meu e cam sumbru aşa, chiar dacă l-am făcut cu gândul la mare. Introduceţi şi mărgele galben/aurii, ca soarele, şi argintii, care să vă ducă cu gândul la strălucirea apei la răsăritul soarelui. Puteţi verifica în permanenţă cum va arăta caleidoscopul dacă vă uitaţi pe partea cealaltă, cu grijă, să nu le răsturnaţi.

După ce aţi pus mărgelele şi scoicile, lipiţi deasupra discul din foaie de calc. Eu am folosit o bucăţică de hârtie de calc cu cocori, ca să mă ducă cu gândul tot la apă, dar puteţi folosi şi hârtie de calc simplă, merge la fel de bine. Aplicaţi aracet pe marginile tubului şi lipiţi bine hârtia de calc. Eu am pus o carte grea deasupra şi s-a lipit foarte bine.

După ce se usucă adezivul la hârtia de calc, întoarceţi caleidoscopul invers şi lipiţi discul din carton negru. După ce se lipeşte şi acesta, perforaţi-l în mijloc cu ajutorul unui creion. Gaura nu trebuie să fie foarte mare, ci suficient cât să vedeţi hexagoanele formate în interior. La final, decoraţi exteriorul caleidoscopului cu hârtie colorată, în ton cu tema aleasă. Lipiţi hârtia cu scotch dublu adeziv căci aracetul încreţeşte majoritatea tipurilor de hârtie şi nu se va vedea aşa de frumos. Şi gata, caleidoscopul nostru cu temă maritimă e numai bun să ne aducă aminte de mare până anul viitor.

Şi o poză cu rezultatul final, e făcută cam în grabă, n-am avut timp să-l aşez într-un decor să se vadă cât de frumos e. Am evidenţiat şi unde vin discurile în caz că nu aţi înţeles din explicaţiile de până acum :D

Am încercat să fac o poză şi pe interior dar nu e foarte reuşită:

Mai multe fotografii de la atelierul de caleidoscoape al minuni.ro găsiţi aici. Sunt minunate, chiar vă invit să le priviţi!

Una dintre noile mele distracții e să-mi fac un album de amintiri dar nu cu poze din călătorii, ci cu plăntuțe pe care le-am cules de pe marginile drumurilor pe care am umblat. Culeg câte una, mai firavă, și o pun cu grijă între paginile unui carneţel pe care îl port mereu în geantă și apoi, acasă, le pun la presat, fie într-o agendă (în sfârşit am găsit o întrebuinţare pentru agendele promoţionale cu care nu ştiu niciodată ce să fac pentru că eu nu scriu în agende), fie într-o presă de flori.

Presa a fost făcută de Eliza în cadrul unui atelier creativ la magazinul de bricolaj Hornbach, acum ceva mai multă vreme, iar acum am achiziţionat materialele pentru a-mi face încă una, ceva mai mare. Într-o presă, florile stau mult mai bine decât într-o carte şi se presează mult mai frumos.

Materiale: două bucăţi de placaj, două bucăţi de carton de aceeaşi dimensiune (între ele vor sta plantele), patru şuruburi, patru piuliţe, o bormaşină.

De la stânga la dreapta, sovârf, garofiţă de câmp şi clopoţel

Se dau patru găuri în bucăţile de placaj şi de carton, câte una în fiecare colţ. Se trec şuruburile prin toate straturile şi se fixează cu piuliţele. Am ales nişte piuliţe “fluture” ca să fie mai uşor de înfiletat şi desfiletat de Eliza.

Despre albumul rezultat o să vă povestesc altă dată, însă mai vreau să menţionez că dacă nu aveţi răbdare să faceţi o presă acasă, există diverse seturi de cumpărat care conţin presă pentru flori, pensetă, cartonaşe şi plicuri şi tot felul de accesorii pentru făcut felicitări şi etichete cu flori presate. Eliza are un astfel de set primit cadou mai demult de la Profiart, doar că presa pentru flori este foarte mică, de dimensiunea unei palme (fără degete) şi nu poţi presa decât o singură chestie o dată. De asemenea, nu e prinsă în şuruburi, ci cu nişte “chingi” cu scai (Velcro). Însă setul e minunat şi îl consider un cadou util pentru orice copil pasionat de natură. La o prietenă am văzut unul adus din Anglia cu o presă de flori destul de mare, în care puteai pune mai multe flori deodată.

Presa din set

Arta presării florilor se numeşte oshibana şi găsiţi mai multe detalii despre asta aici.

Să ştiţi că zilele astea o să vă înnebunesc numai cu postări despre mare, cu o carte de la mare, cu mâncare de la mare, cu hotelul de la mare (încă sunt datoare cu review-ul la hotel Modern, n-am uitat). Cu cât simt mai mult că vine toamna, cu atât mai nostalgică devin că s-a dus şi vara asta. Aşa că mi-am făcut acest mic pandantiv cu nisip şi scoici ca să am la ce visa până anul viitor. După rateurile date în încercarea de a face un pandantiv similar dar cu tematică de iarnă, în sfârşit sunt mulţumită de cum a ieşit.

Materiale: glob de sticlă cu capac, special pentru pandantive, nisip, scoici micuţe, adeziv pentru bijuterii sau un alt adeziv puternic.

Se pune în glob nisipul (cât mai fin, eventual cernut) şi scoici micuţe aduse de la mare. Eu am căutat scoici cu forme cât mai diferite, şi tip melcişor, şi tip midie şi tot ce am găsit în culori şi forme frumoase. Pe unele le ţin de vreo doi ani special pentru acest scop

Se lipeşte căpăcelul şi se lasă la uscat.

Şi gata, acum vă mai trebuie doar un lanţ sau un şnur şi pandantivul e pregătit de scos în lume.

Acum că sunt foarte încântată de rezultat, vreau să mai comand câteva globuri ca să fac pandantive cadou pentru prietenele mele dragi, cu siguranţă le va plăcea mult!